Si cand nu mai ramane nimic de oferit?

Ma opresc cateodata din mers. Ca trecatorii din Paparazzi lui Visniec si privesc la cersetorul asta care-mi ofera un muc. Ce bine e cateodata sa poti sa oferi macar atat.

Eu am mucul meu. Mucul meu e scena, lumina reflectoarelor, minciuna asta frumoasa pe care mi-a dat-o si mie candva cineva. E un muc mic. Dar stiu ca pe asta nu ma opreste nimeni sa-l ofer. Nici o recesiune, nici un razboi.  Si il ofer celor care doresc sa-l primeasca. Sa fumam o posta fumul asta final. Sa incercam macar o data.

Cateodata ma intristez. Ma intristez cand oameni care puteau sa duca mucul mai departe il arunca. Dau cu piciorul si il strivesc. Ca doar e doar un muc, nu?

E un muc, dar cand nu mai ai nimic de oferit, e bine sa-l tii in buzunar, nu stii unde te poate duce…

Cristian Bajora – regizor

Leave a comment

No comments yet.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s