Vreau s-aprind o stea cu inima mea…Ce daca?

Eu nu cred ca Dinica ar fi vrut un spectacol penibil cu ocazia trecerii sale in nefiinta. Nu cred ca ar fi vrut ca abia azi sa asculte unii si altii piese ca “Vagabondul vietii mele” sau “Casuta noastra”. Sau sa exclame exaltati “Cum frate? Asta canta?”. Sunt sigur ca povestile despre carciumi si bodegi vor fii la mare cautare zilele astea si sunt sigur ca el nu ar fi vrut asta. Daca maine s-ar edita o carte despre viata lui, ar avea un capitol lung cat 3 sferturi din volum despre cat bea Dinica. Sau poate un documentar.

Daca noi ca natie am avea vreun talent recunoscut, ar fi acela de a balaci  orice valoare in noroi. Tone de maculatura, minute multe de emisie despre nimic. Nimic din legenda imensului Dinica. Doar barfe. Mii de kilometri de pelicula vorbesc. Scena nationalului, a teatrului de comedie, a teatrului Bulandra au fost martore. Noi ar trebui sa tacem.

Pentru mine a apus un vis. Visul de a lucra cu actorul Gheorghe Dinica. Sunt gelos si invidios pe cei care au reusit si cred ca am trait mai putin pentru ca nu am avut ocazia asta. Dar voi ramane cu lectiile de prezenta, de actorie din fiecare gest al frumosului Dinica.

Iar despre tara care-l plange…si Eminescu era doar un sifilitic, nu?

Cristian Bajora – regizor

Leave a comment

No comments yet.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s