De Sarbatori

Primele grupe se pregatesc de spectacol. Si de linia de finish a cursului. Pentru unii a fost interesant, cei mai multi isi doresc sa nu se termine. Asta ma bucura, dar ma si responsabilizeaza pentru viitor.

Se trag liniile. Ce am facut bine, ce puteam face mai bine si ce am facut prost.  Cred ca cel mai mare succes este existenta Teen Media in sine – faptul ca exista un loc unde poti sa te descoperi, unde poti sa existi altfel decat in banal. Si promit sa nu se opreasca aici. Trebuie sa continuam si sa promovam Teen Media ca o societate de referinta pentru zona teatrului, filmului si artei in general. In 2010 voi incerca sa contractez proiecte de amploare cum ar fi un festival de teatru si sa maresc vizibilitatea brand-ului pe segmentele de public carora ne adresam.

Un mare succes sunt colaborarile cu actorii de la National, Victoria si Mihai care si-au insusit fara prea multe indicatii spiritul Teen Media. Ei au reusit sa formeze doua grupe frumoase si sper sa continue alaturi de mine si alaturi de ceilalti colaboratori pe care ii voi avea.

Mizele au fost ridicate dar participantii la workshop-uri m-au uimit, pe mine cel putin, facand fata  unor texte dificile, unor pariuri artistice deosebit de riscante.

As vrea sa transformam BLOG-ul Teen Media intr-o platforma de exprimare pentru tinerii care mai cred in arta, in special pentru participantii la workshopuri. Din pacate la capitolul exprimare in scris nu am avut prea multe realizari, deci aici ar trebui sa mai lucram.

Mai trebuie sa formam acea grupa de “elita”, de participanti permanenti, care sa reprezinte imaginea si contactul cu publicul.

Sunt multe ganduri, multe clipe frumoase, multe momente “legendare”. Astept mai multe in 2010. O sa fie un an bun.

Pana atunci va invit si va astept  la spectacolul “Frumoasa Calatorie a Ursilor Panda povestita de un saxofonist care avea o iubita la Franklfurth” cu Stefan Nistor si Alexandra Ruxandescu, din 28 Decembrie, La Scena, ora 20.00.

Cristian Bajora – regizor

Ce am simtit in weekendul trecut

Intr o zi viata ta se poate schimba . Tot ce ai crezut ca simti ca stii pana atunci ia o alta turnura . Cand de mic iti doresti sa intri intr o lume de poveste ai acum ocazia . Poti crea din luna si stele propria ta poveste prin dans , prin miscari , prin soapte , din priviri , replici.Eu sunt mai norocoasa decat Alice , acea Alice care descoperea mult mai putin . Stiti cum e cand toate simturile sunt puse in miscare ? Inima ta bate atata de tare , sufletul parca ia foc , se
mistuie in noua dimensiune . Esti liber sa plutesti , sa definesti , sa iti lasi corpul sa vorbeasca El si spiritul se cufunda intr o legatura magica , de o sinceritate absoluta . Exprimi bucati ale fiintei tale. Mult timp am crezut ca actorul este cel care minte perfect . De fapt este cel mai sincer . Exprima ipostaze ale realitatii de la forme de guma pana la zei mirifici . Actorul are eternitatea in a sa identitate . E liber sa fie viu mereu . Accede la agonia si extazul primordial si transcede prin tarana , om si viata.

Madalina Mantu – cursant

Intr o zi viata ta se poate schimba . Tot ce ai crezut ca
simti ca stii pana atunci ia o alta turnura . Cand de mic iti doresti sa intri
intr o lume de poveste ai acum ocazia . Poti crea din luna si stele propria ta poveste prin dans , prin miscari ,
prin soapte , din priviri , replici.Eu sunt mai norocoasa decat Alice , acea
Alice care descoperea mult mai putin . Stiti cum e cand toate simturile sunt
puse in miscare ? Inima ta bate atata de tare , sufletul parca ia foc , se
mistuie in noua dimensiune . Esti liber sa plutesti , sa definesti , sa iti
lasi corpul sa vorbeasca El si spiritul se cufunda intr o legatura magica , de o
sinceritate absoluta . Exprimi bucati ale fiintei tale. Mult timp am crezut ca
actorul este cel care minte perfect . De fapt este cel mai sincer . Exprima
ipostaze ale realitatii de la forme de guma pana la zei mirifici . Actorul are
eternitatea in a sa identitate . E liber sa fie viu mereu . Accede la agonia si
extazul primordial si transcede prin tarana , om si viata

Cum se face…

Fiecare “ceva” are un inceput. Un punct de plecare. Pentru mine a fost acest “Cum se face…” sau “Cum se zice…”. Din postura actorului. L-am reluat, bineinteles, mai tarziu, din postura regizorului si am vazut ca a fost mai bine decat prima oara.

Fiecare din noi avem un “ceva” la care ne place sa ne intoarcem. Fie ca e vorba de un text preferat sau o persoana draga.

Aseara, fara sa vreau, m-am intors in timp la primul pas pe scena, primele aplauze, primul spectacol de teatru. Semana intocmai. Si cum spunea Cove –  “Si la 40 de ani tot teatru independent fac?” – parca nu trecuse nici o clipa de atunci, din prima zi. Doar ca de data asta asistam. Ma amuzam si imi spuneam ca eu as face mai bine.

A trecut timpul.

Veniti LA SCENA sa vedeti “Cum se face” in regia lui Theo Herghelegiu cu Antoaneta Cojocaru, Gabriel Covesanu, Mihai Baranga si Andrei Aradits.