Lume lume! Iesim la public!


Duminica la ora 15 La Scena pe Calea Calarsi 55 (Teatrul Arca)!

Toata lumea vine la Mabel

cu:

Eduard Volff, Ana Maria Sanduleanu, Roxana Hirdau, Irina Bob, Adriana Trifan, Raluca Sfetcu

coordonator Victoria Dicu

Un barbat si mai multe femei

cu:

Maria Dulapciu, Adina Chirita, Ioana Soroiu, Ioana Negrila, Andreea Cirjaliu, Sigrid Baltatescu,

Alecsandra Rucsandescu, Alexandru Presler

Advertisements

Vis , inima , pas , pas , spirit , pas , viata

Tu! Da ! Tu , vino! Sa iti redau bucati de piele Sa te imbraci cu aceasta haina . Si sa simti ce inseamna un om nou . Cand am intrat in lumea zeilor ii adoram , visam flori ca ofrande , stele calauzitoare pe drumul noptii . Dar ce nevoie ar fi avut? Simteam cum ma indepartez de templu . Pana intr o zi cand am baut ambrozia , s a produs minunea , savuram nemurirea . Puteam calatori cat doream , in ce spatiu mi-era definit si nedefinit . Si asa incepe povestea ….

Ceasornicul ticaia , un ritm pronuntat , gura producea sens , nu avea timp sa taca . Privirea de un verde crud descoperea castele mov , pipaia umbrele din oameni , tot intregul cosmic il aflai in tine si celalalt . Cata forta ! Cata maretie

Sferturile de cifre formau alte sferturi de voci ce isi intuiau chemarea , nevoia de alipire

Nu exista despartire in acest univers , planete se aliniaza , regiuni fug unele dupa altele sa capete denumire .

Cand eram mica visam mereu ca tara mea de origine este Tolka . Nu le puteam spune celorlalti .Nu respectau sacralitatea. Poate nici nu credeau Insa acum cineva a intrebat de ea . Ce culoare are ? Ce imi place la ea? I-am spus ca e indigo , raurile se desfac pentru a face poduri locuitorilor , copilasii din pantece rasar si invata ca talpile lor ii pot face sa fie deasupra solului , pamantul are ca avutie bunatatea . Cu cat plantezi pentru altcineva cu atat mai multa armonie e in gradina vietii . Vesmintele sunt in functie de cum te ating cei din jurul tau , vorbele sunt din argint si se scriu cu degetele in aer

Pentru unii visele sunt aievea vise , fibre din sine . Invata sa croiesti panze de fibre in realitate . Da , realitatea ta poate fi si a celorlalti . Corpul tau simte . Spiritul tau simte . Impartaseste si altora . Nu iti fie teama. Reda armonia dintre tine si tu

Am facut din ochi pietre de jad . Am facut din maini aripi . Am chemat ingerii si s-au ascuns in inimile deschise si jucause . Am aflat ca orice e posibil

Vorbaria multa e punctul de inceput al creatiei mele dar nu si finalul . De fapt totul imi este infinit , din sori si lune , din tarane si bolti ceresti ,

Am construit simfonia ingerilor . Ea iti spune sa simti fiecare micron capatand forma si sa ti doresti sa fii creator . Iti va asigura vesnicia . Acestea sunt fragmente reale din rai

Tu! Nu percepi deja lumea altfel?

Rasuflu usurata . Roua din ziua hraneste dimineata si ma lasa sa continui . Pentru prima data am descoperit arta subtilului . Cand am intalnit o nici nu o conceptualizasem . Ai in fata o oglinda , vezi pe cineva necunoscut in ea , actiuni diferite , trairi interioare nemaintalnite . Cum poti fi celalalt din acea parte a sticlei ? Energiile se amesteca , se manifesta o imbratisare a sinelui . A fi receptiv inseamna a fi atent . A privi adanc inseamna a intui . Atat de subtil ca rolurile se schimba fara sa realizeze cei din jur . Exact cum zicea Nichita Stanescu ,, Un fel de tu sunt eu pe care nu l ai mai lasat sa fie eu “ Subtilul intregului . Oglinda fermecata e insasi fiinta umana

Cum pot decora un loc in castelul tau Majestate ? Vezi acel copac , plin de fructe coapte ?

Spune-mi care din ele acopera o farama din ADN-ul tau . Cel care va rodi in mainile mele chiar acum

Ai voie orice . Ai voie sa desenezi din culorile mintii tale , sa iei din fiecare creioane si mai colorate .

Cum ajungi spre desavarsire ? Prin penelul adaptarii , din flacari sa faci valuri , din banal spectacol

Ce frumos e sa iubesti! Actoria , fireste

Starile actorului sunt intr o continua exaltare . Gandurile lui sunt mai luminoase decat cele din suflul unei lampe cu gaz . Ele se transmit la distante de respiratii , expiri dupa ce au luat fiinta in tine . Misterul e cine respira cu adevarat primul

Tu! Nu-i asa ca deja nu mai vrei sa pleci? Simbioza in arta divide inovatia si reprezentarea

Dragoste, pasiune , pas , devotament , pas , curaj

Madalina Mantu – cursant

Dintr-un colt al inceputului in altul…

A trecut un prag mare temporal dintre atunci si acum. Simteam cum ma absorb, din bucati deveneam interiorul golurilor ce ajunsera pline. Intrasem atat de mult in mine incat exteriorul imi era necunoscut , coridoare rafinate se pierdeau asemeni fumului incetosat.
Am aflat ca inainte sa vorbesti tu , de fapt vorbesti mai mult . Din pleoape cugeti , vina din obrajii rumeni aprinzi , emotii din grimase declara nedumerire.
Mainile se impreuneaza si despart aerul in doua . . Arati cum de fapt din tine se succede un spirit viu . Acesta alege cum exprima locul viata si drumul disperarii catre etern .Care e diferenta intre un tipat si o soapta? Tonalitatea . Dar asemanarea ? Imprima adanc glasului mesajul propriu zis .
Cand desfaci rolul si il arzi in gandire tinzi spre meticulos , cand il strangi in instinct eliberezi , acelea despre care zic toti , marile momente.
De ai inchide si ai inchide usa , ai descoperi ca mereu tu vei putea surprinde sau vei fi surprins . Chiar stateam si ma gandeam sa fac o paralela : oare actorul e un fel de pianist ce mangaie clapele ca sa dezvaluie muzica sau de fapt e sunetul clapelor ce se misca singure emanand adevarata melodie ?

Am mai observat ca tu dai forma zidurilor aramii prin sarutul furios al mainii , tu poti face parte din bratul statuii de marmura , tu esti cel care exprima totul dinaintea tacerii si de dupa aceasta…

Madalina Mantu – cursant

Merita?…

De cand am inceput cursurile de actorie am inceput sa ma gandesc la ce voi fi “cand o sa ma fac mare”…

Dilema:  o slujba care imi place, dar unde nu sunt apreciata sau una care imi displace, dar pentru care sunt laudata?
Iubesc actoria. O ador. Ma face sa ma simt, macar pentru cateva ore, diferita. Ma inconjoara de ceva magic care ma face sa zambesc aparent fara motiv. Simt ca pot sa shimb lumea, sa o fac mai buna, sa o fac fericita. La cinci ani, cand copiii invatau sa-si scrie numele, eu imi repetam discursul pentru castigarea Oscarului… Dar daca nu sunt talentata? Daca nu sunt buna la actorie? Daca nimeni nu o sa ma aprecieze? Daca pasiunea nu este suficienta? Voi trai toata viata in umbra, facand ceea ce imi place?…
Sau as putea alege o slujba banala, la un birou, intr-o cladire cu 20 de etaje si niciun zambet. Gen avocat sau economist… Sa stau toata ziua sa invat, sa calculez si sa fac rapoarte, iar seara sa adorm gandindu-ma ca a mai trecut o zi cu nimic diferita de zeci de alte zile de dinainte, in care nu am facut nimic demn de mentionat. Si totusi sa fiu cea mai buna in domeniu…
Merita oare sa sacrifici zambetul din fiecare dimineata, cand te gandesti ca toata ziua vei face ceva ce iti place la nebunie, pentru putina faima?

Ioana Negrila – cursant