Amintiri…

Ultimele patru luni au fost superbe, fantastice! In fiecare zi asteptam cu nerabdare weekendul pentru a veni la teatru si a ma intalni cu voi. Mi-am facut prieteni, am ras, am plans, ne-am imbratisat, am facut poze si, nu in ultimul rand, am fost actori.
De la fiecare dintre voi am ramas cu ceva… Imi amintesc de Andreea cu rasul ei inconfundabil si de eforturile noastre de a intelege ce spune. Imi amintesc de Adina cu sarmanul John, cu lovitura de karate de 3 puncte si cu ciocolata alba cu cocos (din care tot nu mi-ai adus sa gust!). De Ioana si de culoarea diferita a parului ei de la o intalnire la alta. De Sigrid si poezia ei superba cu ploaia, din care imi amintesc doar versul “Lasa-ma, doar atunci cand ploua, sa spun ca sunt cea mai frumoasa femeie” – Sigrid, tu poti sa spui asta si cand nu ploua! De Maria cu machiajul mereu impecabil, cu dorinta ei de a purta trei halate diferie la spectacol si cu obsesia ei pentru Octavian P.             Cand imi amintesc de Diana incep sa fredonez “Here’s a lama, there’s a lama, and another little lama…” (imi pare foarte rau ca nu ai putut sa vii la spectacol, nimeni nu te poate inlocui). Iar despre fantasticul Alex, actor, cantaret, si multe altele, nu am cuvinte – imi amintesc insa ca nu intelegeam de ce toata lumea ii spune Presler… apoi am aflat ca asa il cheama.
Cristi, iti multumesc pentru tot! Pentru ca ai fost alaturi de noi, pentru ca ai crezut in noi si pentru ca ai facut imposibilul posibil pentru noi.
O parte din mine a ramas in sala C3, etajul 1, Universitatea Media. Pentru totdeauna…
PS: deja imi e dor de voi!

Ioana Negrila – cursant

TrackBack Identifier URI