Calul de la Unirii

Ce e mai jos suna a inventie dar nu e. Toate astea s-au intamplat in timp ce ma intorceam de la cursurile de actorie. Ca sa vezi cat de fun este sa mai iesi din casa din cand in cand.

Sunt in masina si merg spre casa. Ajung pe la Unirii. Cum stateam la stop vad un cal fara calaret trecand fara nici o jena prin mijlocul intersectiei. “Uite ba al dracului, intra pe contrasens” gandeste soferul din mine. Dupa care se trazeste si oraseanul din mine: “Bai de cand pana cand circula caii singuri prin piata Unirii?”. Daca nu ar fi strigat si copiii prin jur: “Uite mami calutuuuu” as fi zis ca sunt nebun la cap si am viziuni (nu am dormit deloc noaptea trecuta pentru ca m-am jucat cu dragonii)

Merg mai departe si vad in fata mea un popa foarte barbos (barba d-aia de trece de piept) care pedala foarte vartos pe un mountain bike modern. Desi nu este nimic fantastic in asta, imaginea lui era foarte ciudata si in conditiile in care tocmai imi trecuse un cal prin fata incepeam din nou sa ma intreb cat de sanatos sunt.

La urmatorul stop erau foarte multi pietoni dar unul mi-a atras atentia in mod special. Se uita in stanga, se uita in dreapta, sare pe sosea, se intoarce pe bordura, pune iar piciorul pe trecere, se invarte de doua ori si dupa aia trece in fuga… eu aproape ca am ramas cu gura cascata.

Merg mai departe frecandu-ma la ochi (deja ma asteptam sa mai apara ceva si chiar ma gandeam ce o sa urmeze? Pinguini mergand in maini pe balustrada? Nici macar nu au maini!) si cand ajung la parcul tineretului vad un baiat care tinea o pisica in brate. Pisica se uita foarte atenta in jur, cu urechile ciulite, se vedea clar ca este intr-o stare ridicata de alerta desi era protejata de bratele baiatului. Adauga la asta o blana neagra atat de neagra ca absoarbe lumina si un nou element ciudat isi face loc in scenariul acesta suprarealist.

In momentul ala ma simteam ca la un film d-ala cand ti se prezinta consecintele (de obicei foarte ciudate si greu de plasat) si dupa aia intr-un mod miraculos se leaga toate.

Asteptam sa vad flash-back-urile in care sa se explice totul.

Dintr-un motiv pe care o sa-l aflam altadata, un parinte si un cal mergeau pe alee. O pisicuta neagra care se suise intr-un copac a picat pe capul calutului. Parintele o vede neagra si cu niste ochi scanteietori si tragand de haturi tipa: “Ptiu DRACE!” Calutul s-a speriat si mai tare, l-a aruncat pe parinte din spate si a luat-o la fuga. Pisica absolut terorizata si-a gasit refugiu in bratele baiatului.

Popa o ia la fuga dupa cal. Calul este foarte speriat si se departeaza. Parintele vede un tanar pe un mountain-bike. “In numele Domnului, fiule! Da-mi un pic bicicleta!!” Se suie pe bicicleta si da vartos la pedale sa prinda din urma calul.

Tanarul ramane cu gura cascata si efectiv nu intelege ce s-a intamplat. “Si acum ce fac? Ca s-a dus spre Unirii. Nu pot sa-l prind. Dar ce naiba imi fura un parinte bicicleta ziua in amiaza mare? Un parinte? Ar trebui sa stau aici ca mi-o aduce inapoi… o avea o chestie de viata si de moarte. Dar daca e o chestie importanta ce mai conteaza bicicleta mea? Doar nu o sa se intoarca sa mi-o aduca. Ma invart ca boul aici in intersectie si se uita lumea la mine. Ce ridicol! Cum o sa-i explic lui Ionel ca un popa a venit si mi-a furat bicicleta lui?” Si cu astfel de ganduri se framanta de ceva timp pe trotuar, nestiind in ce directie sa o apuce.

In timpul asta calul trecea prin fata mea.

Silviu Nita – cursant
“Salcideon”
http://salcideon.blogspot.com/

Leave a comment

No comments yet.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s