Casa de Actorie

Tot incerc sa inteleg privirea pe care Cristi ne-o arunca de fiecare data cand trece prin sala in care repetam. Este asa un pic iscoditoare si un pic sireata. Pe de alta parte pare a spune: “Rezolvam mosule, facem cum vrei tu”. Este intelegator si parca are asa o compasiune fata de noi. Cand am venit sa ma inscriu s-a uitat la mine cu o privire care suna cam asa: “si ia zi, ai nevoie sa fii oleaca actor?”.

In sfarsit am legat lucrurile. Cristi este “pestele” la care ne ducem nu cand avem nevoia sa ne simtim barbati dar cand simtim nevoia sa ne simtim actori. In afara de acest mic detaliu, pacatul este acelasi. Esti frustrat ca n-ai. Sau poate esti doar plictisit. Poate vrei sa vezi cum ar fi. Ar fi pacat sa mori fara sa fii incercat macar odata. Poate relatia in care esti (jobul tau de zi cu zi) nu merge bine. Sau merge bine dar simti nevoia de ceva condiment. Poate simti nevoia sa joci o piesa mica fara sa pierzi ani si ani cu facultatea. Si atunci vii la Cristi sa iti satisfaci capriciile in materie de teatru.

Cristi te primeste cu bratele deschise. “Salut… te-a coplesit nevoia? Nu te ascunde, e natural. Toata lumea are nevoi. Am o “fata” fix pe gustul tau”. Cristi poate sa vorbeasca foarte relaxat despre subiect pentru se vede ca a incercat multe “fete”. Se citeste pe el increderea pe care numai activitatea in domeniu ti-o poate da. De aici compasiunea pentru astia ca mine, neexperimentati.

Poate prietenii o sa rada de tine. “Ha ha, uite-l pe ala. L-a apucat actoria la 30 de ani. Dar stai linistit. E ca in bancul cu asemanarea intre bordel si trabant. Cand intri in ele iti este rusine dar inauntru e al dracului de bine.

Silviu Nita SALCIDEON – cursant

Metamorfoza fluturelui

Dacă mă opresc pentru o clipă si reflectez asupra evoluţiei proprii, atunci înseamnă că până acum câteva luni am fost precum o omidă. M-am târât prin viaţă fără a avea curajul de a-mi alege o destinaţie. Nu aveam un scop al existenţei, nu mă cunoşteam îndeajuns, spaţiul în care mă mişcam era limitat. Spiritul îmi era îngrădit.

La un moment dat, am realizat că o simplă viaţă de omidă nu e ceea ce imi doresc cu adevărat. Frustrările au început să mă cuprindă, iar din această cauză am dus o luptă interioară continuă. Totuşi, era un început… Îmi pusesem prima cărămidă la temelia sufletului meu.

Nu vreau să mă târăsc precum o omidă, eu vreau sa zbor ca un fluture !

Astfel, mi-am găsit şi destinaţia. Dorinţa necontenită de a mă transforma într-o fiinţă măreaţă a atras in jurul meu diferite oportunităţi. Una dintre acestea este chiar Teen Media. Pe parcursul celor trei luni, am stat închis ca într-o crisalidă. Nu mai aveam de ce să îmi fac griji: mi-am găsit refugiul… Aici, mi s-a oferit şansa de a lupta pentru a creşte, pentru a evolua… Pentru a-mi atinge ţelul…

Mi-am ascultat chemarea şi, deşi era întuneric în jurul meu, m-am lăsat purtat de glasul libertăţii, un glas ce mă îndemna să ies din propria nimfă. Am avut parte de o activitate intensă, dar fără efort nu puteam ajunge unde sunt acum. Când simţeam că sunt slăbit de puteri, mi s-a arătat o lumină puternică. Am reuşit să mă eliberez…

Sunt în sfârşit, LIBER !

Îmi permit să mă odihnesc pentru o clipă şi să privesc orizontul nemărginit. Trag aer in piept şi mă bucur de priveliştea minunată. Se pare că nu mai există limite… mi le-am depăşit. Îmi explorez fiecare părticică a corpului. Deşi sunt moale şi zbârcit, am devenit un fluture frumos. Îmi întind aripioarele si picioruşele pentru ca soarele să mi le încălzească. Între timp, simt o briză uşoară ce mă răcoreşte. Am reuşit să mă dezmorţesc, iar acum vreau să îmi iau zborul…

Mă aşteaptă o nouă viaţă, un nou început. Nu îmi pasă unde mă va purta vântul, mă bucur de călătorie… Mă înalţ către cerul fascinant…

Sunt libeeeeeer !!!

Alexandru Floroiu – cursant

Lunea de dupa…

A fost greu. Un text complicat. 3 luni de munca pentru a reprezenta, in ceva mai mult de o ora, un spectacol.

Vreau sa-i felicit pe toti pentru duminica si sa le multumesc tuturor celor care au fost in sala. Mi se pare frumos ca celelalte grupe participa in calitate de spectatori la evenimentele Teen Media si apreciez interesul pe care il manifesta.

Urmeaza alta grupa, alt spectacol! Va astept!

Imagineaza-ti ca esti Dumnezeu…

Duminica 16 Mai suntem iarasi pe scena.

De data asta cu un spectacol al grupei de elevi coordonata de Cristian Bajora. Vom vedea un colaj de texte de teatru scurt ale lui Matei Visniec :

Welcome America – Ruxandra Mercioiu, Andrei Stefan, Alexandru Presler

Tara asta tine la tine, ma! – Andreea Cirjaliu, Andrei Stefan, Alexandru Presler

Crezi c-or sa ne bata? – Ioana Balaji, Georgiana Rusu

Imagineaza-ti ca esti Dumnezeu – Alexandru Presler, Andrei Stefan

Autostop – Ramona Ciobanu, Alexandru Presler

Nu mai sunt iepurasul tau drag – Lorena Livinschi, Andrei Stefan

Sandwich cu pui – Ioana Negrila, Alexandru Presler

Va asteptam in lumea fascinanta a lui Visniec, La Scena, pe calea Calarasi nr 55 la int cu str Mantuleasa, Duminica 16 Mai la ora 15:00.

O sala plina…

Sau inca o sala plina. Duminica magia a patruns iarasi in Teatrul Arca de La Scena si 17 oameni minunati au insufletit personajele din Casa Bernardei Alba si Caseta Colombinei.

Spectacolele au fost intr-adevar un succes (ne gandim chiar sa incercam sa mai jucam in stagiune cele doua productii) iar ei, actorii, au fost incredibili.

A plouat. Dar noi eram incalziti si transpirati. Elena, Cristiana, Adriana, Mihaela, Sonia, Andreea, Ana si Edi. Momente de tensiune si adevar pe care le-am simtit foarte adevarate, multa putere si concentrare in jocul lor. Felicitari! Anisa cea pozitiva, Marcela cea plangacioasa, Talida, Alexa, Felicia, Raluca, Barbu, Alex si Presler. Ce minunat! Ce amuzant si ce candid. Bravo!

Multumesc coordonatorilor, Victoria si Dana. Sunteti  exact ce am gandit pentru Teen Media!

Am avut placerea si onoarea sa o avem invitata pe autoarea textului Caseta Colombinei, Veronica Gherasim. Ne-a spus ca i-a placut foarte mult.

Cam asa a fost. Dar daca ai fi fost in sala ai fi inteles mai bine…

Nu stiu daca voi fi coerenta pentru ca emotiile mele persista dar imi voi spune ideile mele punctual.
– la sfarsitul cursului am ramas cu prieteni care mi-ar placea sa-mi ramana pe viata;
– mi-am schimbat modul de gandire, am invins emotiile care au devenit constructive;
– am ras, am plans, am muncit si cel mai important mi-am deschis sufletul, mi-am vindecat sufletul de lucruri pe care poate doar un psiholog ar fi stiut sa o faca;
– mi-am dat un sens vietii si poate chiar si carierei pe viitor;
– am cunoscut oameni cu adevarat valorosi si minunati, exista doua persoane care am simtit ca au fost lange mine cu sufletul, cu orice ajutor si aceia sunt Victoria Dicu si Cristi Bajora.
– desi emotiile au fost enorme, coplesitoare am simtit ca piesa de teatru a iesit asa cum nu ne asteptam de bine si am putut sa transmitem emotii celor care ne priveau;
– e atat de frumos, fascinant sa poti exprima ceva, sa simti emotia si energia publicului, sa fi in centru atentiei , sa fi aplaudat de zeci,sute de persoane este minunat…
– totodata vreau sa apreciez aici si pe colegii din celelalte grupe;
-ca impresie generala pot sa spun clar ca simt ca mi-am format o a doua familie aici la TeenMedia si cu siguranta voi mai urma cel putin un alt curs aici ;

Adriana Panduru

Am ras, am plans, am muncit

Nu stiu daca voi fi coerenta pentru ca emotiile mele persista dar imi voi spune ideile mele punctual.
– la sfarsitul cursului am ramas cu prieteni care mi-ar placea sa-mi ramana pe viata;
– mi-am schimbat modul de gandire, am invins emotiile care au devenit constructive;
– am ras, am plans, am muncit si cel mai important mi-am deschis sufletul, mi-am vindecat sufletul de lucruri pe care poate doar un psiholog ar fi stiut sa o faca;
– mi-am dat un sens vietii si poate chiar si carierei pe viitor;
– am cunoscut oameni cu adevarat valorosi si minunati, exista doua persoane care am simtit ca au fost lange mine cu sufletul, cu orice ajutor si aceia sunt Victoria Dicu si Cristi Bajora.
– desi emotiile au fost enorme, coplesitoare am simtit ca piesa de teatru a iesit asa cum nu ne asteptam de bine si am putut sa transmitem emotii celor care ne priveau;
– e atat de frumos, fascinant sa poti exprima ceva, sa simti emotia si energia publicului, sa fi in centru atentiei , sa fi aplaudat de zeci,sute de persoane este minunat…
– totodata vreau sa apreciez aici si pe colegii din celelalte grupe;
– ca impresie generala pot sa spun clar ca simt ca mi-am format o a doua familie aici la TeenMedia si cu siguranta voi mai urma cel putin un alt curs aici ;

Adriana Panduru

Din nou pe scena!

Ne pregatim iarasi de lumina reflectoarelor cu doua productii superbe – asta speram noi si ramane ca voi sa dati verdictul.

Duminica 9 Mai La Scena pe Calea Calarasi nr 55 incepand cu ora 15:00 au loc cele doua spectacole ale Grupelor de Adulti coordonate de Victoria Dicu si Dana Voicu:

Caseta Colombinei

cu:  Marcela Rez, Alexandru Floroiu, Alexandru Presler, Barbu Cristian Isloi, Talida Negroiu, Alexandra Anton, Anisa Lupu, Felicia Minea si Raluca Voina

coordonator Dana Voicu

Casa Bernardei Alba

cu: Ana Maria Jifcu, Andreea Stamate, Elena Smeianu, Sonia Stochita, Andreea Tanase, Mihaela Puiu, Adriana Panduru si Eduard Volff

coordonator Victoria Dicu

Va asteptam Duminica sa fiti alaturi de ei si sa-i aplaudati!

Inainte de spectacole, incepand cu ora 13 pana la ora 15 au loc inscrieri pentru grupele de Copii, Liceeni si Adulti.