Opriti-va din trecere…

Credeam ca orice lucru trait poate fi exprimat doar printr-un cuvant si nu mi-a fost niciodata greu sa descriu ceea ce simt cum imi e acum si asta poate pentru ca niciodata n-am trait ceva atat de…
Nu m-am simtit pregatita pana acum sa scriu despre spectacol, pentru ca de luni pana azi n-am trait decat sub magia unui vis! Un vis pe care am putut sa-l traiesc intr-o viata de om normal. Si asta ma face norocoasa! Nu multi reusesc! Nu sunt multi aceia care pot simti dimineata o fericire imensa si multumirea ca si-au indeplinit un vis!
Pentru mine, spectacolul Paparazzi a insemnat seriozitate, pasiune, prietenie, a insemnat sa nu adorm pana nu repet replicile, ca rugaciunea pe care o faceam cand eram copil si nu uitam niciodata sa o spun inainte de culcare. A insemnat emotie si incredere in mine si in ceilalti colegi! Am reusit sa strang toate persoanele la care tin langa mine si sa le fac pe toate sa ma stranga in brate in aceeasi seara! 🙂 Am reusit!
Dragi colegi, ati fost minunati! Am reusit impreuna!
Sentimentul trait pe scena e greu de descris… Vreau doar sa stiti ca sunt fericita si ca orice ar fi, de-acum o sa traiesc doar asa cum imi cere sufletul! A fost de ajuns sa traiesc asta doar o data ca sa realizez ce as fi putut pierde! Am avut curaj si pentru asta ma iubesc! Dupa cum spunea dragul meu coleg care “Traieste pe trotuar si asculta muzica la casti”: “…Domnilor trecatori, macar o data in viata, opriti-va din mers…” Eu am reusit sa ma opresc si am intalnit acolo ceva minunat!

Anisa Lupu

http://anisalupu.blogspot.com/

Despre Paparazzi

Si eu sunt fericita pentru ceea ce s-a intamplat luni pe scena de la Nottara.Ma uitam la colegii mei,imi simteam emotiile si le simteam si pe ale lor.Agitati in culise,curiosi de cum o sa fie,asteptam cu nerabdare sa intram in scena.Cat timp am stat pe scena am simtit cum fiecare a dat tot ce a avut mai bun pentru ca totul sa fie bine.Ma bucur ca eu simt ca am trecut un prag pe care am vrut sa il trec intr-o lupta cu mine insami,cu neincrederea mea,cu emotivitatea mea.Si m-am desprins de tot si pur si simplu am simtit suflul scenei,nimic nu mai conta atunci decat ceea ce se intampla acolo,lumea mea era acolo.Simt ca am crescut,ca sunt in stare de mult mai mult,ca limitele mele nu sunt asa cum am crezut.Ma bucur ca am venit la Teen Media,am cunoscut suflete frumoase,oameni daruiti,am invatat multe lucruri folositoare pentru scena dar si in viata si asta imi da o si mai mare incredere ca lumea asta mai are totusi suflet.Ma bucur ca sunt un artist,asta ma face sa ma simt vie.Si chiar daca de fiecare data o parte din mine ramane in ceea ce se intampla pe scena,nu pot decat sa ma bucur,pentru ca am invatat ce inseamna daruirea.
Ma despart cu greu de colegii si profesorii mei,dar nu vreau decat sa ma gandesc la momentele frumoase si slava domnului au fost!Asa ca va pup pe toti si succes in continuare!!

Luiza Dan