Spectatorul Condamnat la Moarte


Pe langa parodierea actului justitiei – haina comica obisnuita in dramele lui Visniec – evidenta inca din primele secvente ale spectacolului, textul lui Matei Visniec are un mesaj, aproape strigat, acela de a nu uita ca atunci cand mergem “la teatru” pasim intr-un spatiu al artei iar persoanele din fata noastra nu sunt niste simpi bufoni angajati sa binedispuna iubitele si odraslele ci niste artisti care slujesc  frumosului.

Fara a vinde surprizele care fac din spectacolul “Spectatorul Condamnat la Moarte” un happening, va spunem ca piesa trece peste orice bariera a conventiei, incepe cu mult inaintea “primului gong” si se termina, asa cum spune Visniec, “in strada”, mult dupa ce reflectoarele deja s-au stins iar relatia spectator-actor capata dimensiuni nemaintalnite intr-o sala de teatru obisnuita. Textul permite momente lungi de improvizatie ale actorilor – “Dar de unde stiti ca ce spun eu acum nu e decat o improvizatie menita sa-i amageasca pe toti cei din jur?” si cu siguranta fiecare reprezentatie este diferita datorita numarului imens de variabile.

Care va fi sentinta? Va asteptam la premiera oficiala a spectacolului, Duminica 31 Octombrie la ora 20:00, La Teatrul Arca ( La Scena – Calea Calarasi 55) pentru o experienta cu adevarat speciala.

Distributie:

Stefan Nistor
Alexandru Stanciu
Alexandru Floroiu
Maria Popovici
Florin Fratila
Anisa Lupu
Laura Marin
Eduard Volff

Regia: Cristian Bajora

De asemenea, avanpremiera spectacolului, va avea loc Duminica 24 Octombrie la Aula Magna a Facultatii de Drept in cadrul unui eveniment caritabil organizat de Asociatia Bismun cu ocazia implinirii a 65 de ani de existenta ONU.

1 Comment

  1. Felicitari tuturor! A fost minunata piesa, am vazut-o de 2 ori si as mai vedea-o cu siguranta si a 3-a si a 4-a oara. La premiera am venit oarecum sceptica avand in vedere ca deja o vazusem, stiam ce o sa se intample, intelesesem oarecum mesajul dar… uite ca au reusit sa ma faca sa-mi placa si mai mult, sa o inteleg mai bine si sa o apreciez si mai mult prin modul in care actorii au interactionat cu publicul si parca nu vroiam sa se termine. In cazul meu, piesa s-a terminat undeva in strada la propriu🙂 mult dupa ce reflectoarele s-au stins, avand in vedere ca intr-un fel sau altul nr 102 a ramas lipit cateva ore bune pe spatele meu🙂 Felicitari inca o data!


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s