Niciodata nu e prea tarziu

Doua zile cu Caragiale si n-am sa mai pot fi la fel ca inainte, pentru mine aceste trei luni au fost incredibil de frumoase, am avut parte de exact acel lucru care lipsea in viata mea. Nu stiam la inceput daca ma voi integra in echipa si daca intr-adevar as putea sa fac din asta o meserie, insa acum daca nu voi putea sa mai joc vreodata cred ca as fi foarte nefericita. Desi Nicola zice ca e prea tarziu … cand iti doresti ceva din toata fiinta ta si simti pana in maduva oaselor ca asta e scopul tau pe lume nu cred ca mai conteaza absolut nimc. Si acum la sfarsit nu pot decat sa spun : iubesc teatrul, jocul, scena, emotiile si mai ales senzatia de la sfarsitul piesei. Multumesc inca o data lui Mihai, lui Cristi si lui Tipatescu, lui Zoe, lui Farfuridi, lui Branzovenescu, lui Dandanache, lui Ghita si cetateanului turmentat.

Claudia Paulian

1 Comment

  1. Chiar asa e… Niciodata nu e prea tarziu… Nu credeam niciodata ca pot fi atat de fericita cum am fost in acele zile[11-12 decembrie 2010]… Nu credeam ca imi pot vedea visul realitate vreodata,dar prin ajutorul vostru am reusit:)… Va multumesc tututor! Echipei de la “O scrisoare pierduta”… Lui Mihai si Lui Cristi!!….


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s