Si ati stralucit.

Magia asta se intampla pur si simplu. Odata cu primul bec aprins nu mai sunteti voi, Georgiana, Cristina, Andrei. Sunteti personajele voastre, aveti energie, curaj si pasiti cu incredere in lumea celui pe care atunci si acolo il creati. Lumina si podeaua de lemn va fura toate gandurile si ramaneti puri,  straluctori si mareti. Asta s-a intamplat Duminica si va felicit pentru aplauzele pe care le-ati meritat din plin!

A fost un spectacol curat, simplu, pe care l-ati dus pana la capat mai bine decat probabil ne asteptam cu totii. Ati reusit ceva important si fiecare dintre voi stie ca odata cu ziua de Duminica a mai depasit o limita personala. Am fost mandru de ceea ce am realizat impreuna.

Va multumesc pentru cele 3 luni, cu siguranta eu am invatat ceva de la voi si din intalnirea noastra si sper ca si voi ati luat tot ce ati putut de la mine si de la Mihai.

 

Advertisements

Teen Media La Observator

Click aici pentru video!
Multumim tuturor care au participat la realizarea acestui reportaj! Teen Media, profesorii nostri, prietenii nostri si toti cei care participa la cursurile noastre de actorie demonstreaza in fiecare zi ca suntem cei mai buni! Felicitari!

Marile Maree

Duminica 20 Februarie la ora 14:00 va invitam la un nou spectacol al cursantilor nostri. Dupa textele lui Matei Visniec din volumele Occident Expres si Imagineaza-ti ca esti Dumnezeu grupa coordonata de Cristian Bajora si Mihai Calota va asteapta sa radeti cu ei, dar si sa va puneti intrebari despre iubire si viata.



Cu: Dudu Gerhard Adrian, Stefan Fieraru, Georgiana Dobre, Cristina Dan, Irina Neacsu, Madalina Prosan

Altceva-ul de Sambata

Uite stii ceva…asta sunt eu.

E mai greu. E mai greu sa-l castigi pe cel din fata ta cu un adevar…urat poate, de multe ori. Mai greu decat sa spui o poveste frumoasa. Parca si mainile tremura mai tare.

Sapa in tine emotiile infinit mai tare cand apari in fata luminilor TU, acest om, la fel ca toti cei din sala, saracit de haina Zitei sau a Vetei, eliberat de corvoada vorbelor pe care le-ai invatat poate la ultimul atelier dinaintea spectacolului. Si asta inseamna ca le-ai invatat, nu?

E mult mai greu…e…altceva.

Despre spectacolul vostru de Sambata nu sunt multe de spus. Sunt mandru ca ati devenit ceea ce ati aratat pe scena, aici. Sunt mandru ca v-ati jucat, ca v-ati aruncat, ca nu ati fost fricosi si sunt mandru ca pot sa lucrez in continuare cu oameni ca voi.

Felicitari Victoria pentru ai reusit sa indeplinesti o tema dificila! Felicitari tuturor dragii mei!

Caragiale si … altceva

Am asteptat ceva si credem ca a meritat! Sambata 12 Februarie la ora 15:00 un spectacol de nota 10 realizat dupa texte de Caragiale de grupa de avansati coordonata de Victoria Dicu. Un Caragiale…altfel, o montare curajoasa si garantat amuzanta cu niste actori garantat deliciosi! Va asteptam!

Cu: Eduard Volff, Adriana Panduru, Denisa Gradeanu, Violeta Beleganta, Ioana Balaji, Diana Mereu, Andreea Tanase, Elena Smeianu, Catalin Nicolau, Roxana Hirdau

Perspective

…cine se gandea ca trebuie sa ajungem sa “jucam” ca sa traim?… Eu nu stiam cine este “actorul”. Acum descopar si sunt fascinata. Si surprinsa. Si iar fascinata. Actoria e ca fotografia. Incearca tu sa surprinzi 1 km de sosea in panta pe bucata plata de hartie. 10×15. Omul e o minune. Ochii sai sunt o minune. Ochiul impreuna cu creierul proceseaza informatia si iti ofera o imagine tridimensionala plina de emotie. De fapt mai mult : o panorama. Aparatul are un singur ochi …omoara adancimea si emotia. Scoate o hartie in cel mai bun caz. Tu esti cel care descoperi cum sa transformi imaginea moarta in emotie, cum sa arati ceea ce vad ochii fetei din portret… ochi indreptati spre tine. Si nu-i usor…

Asa-i si pe scena…
In 100m patrati tu esti cel care arati o lume. Cel care intr-o ora arati o viata. Sau mai multe. Si nu-i usor…

Ma sui pe scena – care nici macar nu-i scena – improvizata dintr-o treapta. Si inima-mi bate nebuneste. Incep obrajii sa-mi arda, palmele sa-mi transpire. Si uit. Uit si cum ma cheama.
De ce? Nu trebuie nimic nou sa fac …doar sa repet ceea ce fac in fiecare zi.
Adica sa traiesc. Deci … am emotii sa traiesc aici sus pe treapta. Si-n fiecare zi de ce n-am? De ce acum e brusc atat de important un singur cuvant? Ieri nu era? Acum cinci minute nu era? Probabil ca nu. Acum sunt aici sus , doar eu si cuvantul. Niciodata nu ne-am mai intalnit asa. Tete a tete. Numai noi doi. Fara alte griji sabotoare si ganduri saltimbace .
Ne sabotam singuri. Ne sabotam prezentul pentru viitor sau pentru trecut.
Ne sabotam pe noi.
Pentru ce?
Asta-i alta poveste…

Andreea Racolta

http://andrukdream.blogspot.com/

…cine se gandea ca trebuie sa ajungem sa “jucam” ca sa traim?… Eu nu stiam cine este “actorul”. Acum descopar si sunt fascinata. Si surprinsa. Si iar fascinata. Actoria e ca fotografia. Incearca tu sa surprinzi 1 km de sosea in panta pe bucata plata de hartie. 10×15. Omul e o minune. Ochii sai sunt o minune. Ochiul impreuna cu creierul proceseaza informatia si iti ofera o imagine tridimensionala plina de emotie. De fapt mai mult : o panorama. Aparatul are un singur ochi …omoara adancimea si emotia. Scoate o hartie in cel mai bun caz. Tu esti cel care descoperi cum sa transformi imaginea moarta in emotie, cum sa arati ceea ce vad ochii fetei din portret… ochi indreptati spre tine. Si nu-i usor…

Asa-i si pe scena…
In 100m patrati tu esti cel care arati o lume. Cel care intr-o ora arati o viata. Sau mai multe. Si nu-i usor…

Ma sui pe scena -care nici macar nu-i scena – improvizata dintr-o treapta. Si inima-mi bate nebuneste. Incep obrajii sa-mi arda, palmele sa-mi transpire. Si uit. Uit si cum ma cheama.
De ce? Nu trebuie nimic nou sa fac …doar sa repet ceea ce fac in fiecare zi.
Adica sa traiesc. Deci … am emotii sa traiesc aici sus pe treapta. Si-n fiecare zi de ce n-am? De ce acum e brusc atat de important un singur cuvant? Ieri nu era? Acum cinci minute nu era? Probabil ca nu. Acum sunt aici sus , doar eu si cuvantul. Niciodata nu ne-am mai intalnit asa. Tete a tete. Numai noi doi. Fara alte griji sabotoare si ganduri saltimbace .
Ne sabotam singuri. Ne sabotam prezentul pentru viitor sau pentru trecut.
Ne sabotam pe noi.
Pentru ce?
Asta-i alta poveste…