Un Barbat si Mai Multe Femei

Continuam in luna Aprilie cu un alt spectacol realizat de cursantii Teen Media impreuna cu Mihai Calota si Cristian Bajora – Un Barbat si Mai Multe Femei de Leonid Zorin cu participarea speciala a lui Stefan Nistor. Va asteptam Sambata 16 Aprilie la ora 15:00 sa vedeti 6 femei…dure si un barbat…innebunit. Pe cine o sa credeti?

Cu:
Stefan Nistor, Mihaela Puiu, Nicoleta Capanu, Anamaria Puscasu, Adriana Mihali, Andreea Racolta si Monica Tudor.
Coordonator: Cristian Bajora
Ateliere Improvizatie: Mihai Calota

Am pornit! Nu știu exact unde mergem, dar mergem împreună.


Cum a fost? Încărcat – plin până la refuz – plin cu trăiri, plin cu viață.

Toate cele trei luni de curs au dus, inevitabil, către momentul în care Cristi ne-a zis “Gata cu exteriorul, nu mai aveti voie sa ieșiți. Și fără telefoane. Din momentul ăsta sunteți personaje”. Eram în cabină și publicul deja începea să ajungă.

Am avut un mic atac de panică. Îmi venea să mă duc să negociez cu Cristi detaliile încarcerării noastre “Ok, Cristi, am înțeles. E frumos să joci teatru. Am vazut cum e pe scenă, la repetiții, am primit și niște aplauze (din partea colegilor). Gata! Mi-a ajuns. Acum dă-mi drumul de aici până nu mor.”

Dar n-am facut asta. Am inghițit în sec și am respirat adânc și am încercat să îmi explic faptul că exagerez. Cred că am înțeles (deși, o parte din mine încă spera să fie eliberată pentru bună purtare).

Nu pot să explic ce s-a întâmplat în cabină înainte să intrăm. Se auzea o combinație de „Hai că o să fie bine!” – din partea celor mai curajosi, „Acum ce-o fi, o fi” – din partea celor resemnați, bucăți de text – din partea celor panicați și zgomot de pași din partea celor care se plimbau de colo-colo, cu o privire de nebuni (nu spun cine, că se supara Alida).

Apoi a intrat Mihai – cu un zambet calm și luminos – aproape că se auzea un cor de biserică în timp ce pașea el în cabină. M-am calmat instantaneu. Ne-a pupat și ne-a îmbrățișat. Ne-a spus că suntem frumoși și l-am crezut. Apoi a intrat Cristi. Corul bisericesc s-a transformat în Eye of the Tiger. Mi-am adus aminte toată munca de până atunci. Mi-am adus aminte cum ne-am certat, cum ne-am iubit, cum am râs, cum am rămas peste program, cum ne-am încurajat, cum am conspirat, cum ne-am criticat și cum ne-am felicitat. Și mi-am adus aminte și textul și cum mă cheamă și de ce sunt acolo.

Cristi: „Gata, hai!” (însemnând că trebuie să intram) – cel mai complicat moment din scurta mea existență. Vroiam să ies in fugă, dar vroiam să mai rămân acolo măcar puțin. Vroiam să dispară tot publicul care ne aștepta, dar speram să fie cât mai mulți. Vroiam să ies prima, dar vroiam și să mă pierd printre ceilalți, să mă strecor sub bonețica Biancăi și să nu mă vadă nimeni.  Vroiam să-i spun lui Cristi „Te iubesc, dar scapă-mă!”.

Din prestația în sine nu-mi amintesc decat flash-uri. Înainte să ies pe scenă eram într-un fel de transă. N-aveam emoții pentru că nu eram conștientă de ce se întamplă. Vedeam totul ca prin ceață și auzeam ca dintr-o fântână. Știu că fusesem panicată ca n-o să am timp să aranjez decorul în pauza dintre scene. Dar acum eram atât de calmă încât țin minte că i-am zis lui Vasile, care trecea pe lângă mine, „E ok, tu du-te. Mă ocup eu.”

Însă în momentul în care s-a aprins lumina pe scenă am primit o palmă de emoție peste față și m-am trezit. M-am trezit ca Veta, acasă la mine, asteptând un Chiriac care nu mai vine. Aveam de gând să mă culc, să nu-l mai aștept ca proasta. Dar mai stăteam un pic, că poate totuși…

Când s-a terminat scena m-am prabușit în culise. M-au intrebat colegii ce s-a intamplat, dar n-am știut să le spun, le-am spus că sunt bine. Cred că pe scenă am fost într-o sferă mai înaltă și coborârea a fost cam bruscă. Încă n-am învățat să aterizez înapoi în pielea mea.

N-am auzit zgomotele din public. Lumea mi-a zis că publicul a râs și a aplaudat, dar eu nu-l auzeam decât pe minunatul meu Vasile. Abia aștept să văd filmarea, ca să văd ce s-a întâmplat cu adevărat.

Finalul a fost… Finalul a fost al meu. N-o să-l povestesc nimănui, niciodată. Oricum, aplauzele de la final nu sunt o experiență de povestit, ci una de trăit.

Tot ce pot să spun e ca până nu au urcat Cristi și Mihai pe scenă nu mă simțeam întreagă. Însă când au ajuns și ei îmi venea să zic publicului „Da, acum sunt toată aici. Acum puteți să aplaudați.”

****

Ii iubesc pe toti oamenii pe care i-am cunoscut la curs. Nu i-am ales, așa cum îți alegi prietenii. I-am primit fără voia mea, așa cum primești familia. Și nu-i plac în totalitate și mă enerveaza uneori,  așa cum mă enervează și părinții. Dar, la fel cum familia e alături de tine în momente cruciale din existența ta, așa mi-au fost ei alături într-un moment care m-am schimbat ireversibil. Și în procesul schimbării s-au strecurat cumva în ADN-ul meu. Și acum nu pot să ma abțin să-i iubesc.

La fel și cu Mihai și Cristi. Mă enerveaza uneori și nu-i plac. Dar, în același timp, simt o nevoie disperată să-i fac să fie mândri de mine. Și când repet acasă și îmi iese bine, nu ma gândesc la public sau la aplauze, ma gândesc că o să-mi spună Cristi „Bravo, Larisuca!”.

Abia aștept să continuăm, abia aștept să vă revăd!

Larisa Boblea

Dar tu pe mine nu ma-ntrebi?

Imi amintesc prima intalnire cu acesti oameni minunati. Eram in sala aceea mica de care, brusc, mi s-a facut dor, cu covor rosu si lumina slaba..nu distingeam prea bine expresiile de pe fetele lor, eram concentrati sa completam fisele de inscriere..poate il remarcasem pe Dorin care de cand s-a asezat pe scaun langa mine a inceput sa comenteze intrebarile din fisa  Eram plina de emotii, nu stiam ce va urma, stiam doar ca vreau sa descopar o alta Mihaela si sa invat sa imi stapanesc mai bine emotiile. Cu greu pot exprima ce bucurie simteam in suflet de fiecare data cand se apropia weekend-ul si cat de repede am ajuns sa ii simpatizez pe toti. In aceste trei luni am vorbit numai despre aceste cursuri, despre cat de genial este Mihai Calota si cum ma uit la el cu ochii mari si curiosi savurand fiecare cuvintel si gest pe care il face, despre cum regizorul dur si intangibil (Cristian Bajora) cu care pregatim piesa este de fapt un tip sensibil, cu un talent deosebit de a se face iubit si indragit, despre vorbaretul -macho Dorin, tacutul dar interesantul si amuzantul Vasile, fragila si cocheta Ani, raraita cu frumoasele gropite in obraji Bianca, Larisa cea exploziva, Daniela cu ochii mari si frumosi, vorbareata si amuzanta Diana, pasionala Alida si, nu in ultimul rand, zambareata Ruxandra .
Am urcat pe scena si am simtit cu adevarat ca traiesc. Cu fiecare bataie a inimii simteam ca acolo, sus pe scena, totul se rezuma intr-adevar la “AICI, ACUM” si intensitatea momentului dilata timpul si il face de nepretuit. Multumesc Cristi si Mihai pentru increderea pe care ne-ati dat-o in fortele proprii si experienta aceasta unica de a trai prin teatru (chiar si asa, cum am facut-o noi ca amatori).
Astept cu nerabdare urmatoarele cursuri …marturisesc ca as vrea sa tina la nesfarsit – si piesele si prietenia cu voi, dragii mei colegi de teatru.

Mihaela Horotan

Fireste ca mi-e frica, na…

A trecut un moment pe care nu o sa il uit niciodata. Chiar daca au fost si lucruri aiurea a fost o experienta memorabila si ma bucur ca voi mai avea parte de asemenea momente.

Abia astept sa treaca perioada asta si sa ne intoarcem iar in sala noastra mica de repetetii cu acesti oameni senzationali pe care i-am descoperit in ultimele 3 luni. Va cunosc mai bine decat imi cunosc prieteni pe care ii stiu de ani de zile si ma bucur ca am avut privilegiul de a imparti scena cu voi

Sunt convins ca dupa cursul de avansati, dupa ce o sa il enervam pe Cristi iar, o sa facem un spectacol foarte bun pentru ca avem o echipa buna si dorinta enorma sa reusim.

Tie, Cristi iti multumesc pentru rabdarea care ai avut-o cu noi in toate momentele. Te-am exasperat si pe tine si pe Mihai dar uite ca am reusit pana la urma.

Sunt atatea de zis si parca prea putine cuvinte ca sa acopere tot. M-a impresionat foarte mult tot ce s-a spus si sper ca si urmatorul spectacol sa fie tot unul reusit.

Abia astept sa va vad pe toti joi … o sa am niste weekenduri mai urate in perioada urmatoare pana cand o sa ne revedem la cursuri.

Dorin Enache

Ieri seara, m-a gasit dormind…

Pe langa faptul ca am reusit sa ducem acest lucru pana la capat si sa ne si sa urcam pe scena si sa sustinem un spectacol, cred ca foarte important a fost pentru fiecare dintre noi faptul ca am intalnit niste oameni deosebiti, cu care am avut ocazia sa vorbim, sa facem o echipa si sa traim o experienta deosebita. Cred ca ar trebui sa ne multumim noua, echipei, dar in primul rand, celor care ne-au ajutat sa FIM o echipa, lui Cristi si lui Mihai.
Cred ca toti ne-am dori sa ne vedem in continuare in fiecare week-end si sa patram energia pe care aceasta experienta ne-a dat-o.

Consider ca suntem norocosi si am incercat sa pretuim cat de bine am putut ceea ce s-a creat intre noi.

Multumim, Cristi! Multumim, Mihai! Multumesc tututor!

Diana Dumbrava

A fost odata Sambata…

A fost o dupa-amiaza de week-end cu spectacol la Teen Media. Dar parca Sambata asta a fost altfel decat celelalte zile de spectacol. A fost ziua spectacolului vostru. V-am tinut pumnii stransi, am fost langa voi cu toate emotiile voastre.

Prezenta voastra la workshop-ul Teen Media a insemnat o descoperire. De fapt mai multe. Am descoperit cum un grup de 10 oameni veniti din directii cu totul diferite pot functiona ca un corp comun, pot sa vina la fiecare atelier cu 30 de minute mai devreme ca sa se vada, sa vorbeasca si sa bea un ceai. Am descoperit ca intr-adevar ceea ce va spunem la fiecare inceput de grupa – “voi faceti acest curs”  – este real si sincer. Voi ati facut cursul asta si ne-am bucurat impreuna de fiecare week-end. Am descoperit niste oameni daruiti, niste oameni care pot cu un pic de munca sa stea cu toate drepturile scena. I-am descoperit pe Dorin, pe Vasile, pe Mihaela, pe Diana, pe Bianca, pe Larisa, pe Alida, pe Daniela , pe Ani si totusi si pe Ruxandra si ma bucur enorm ca voi avea ocazia sa lucrez cu voi in continuare.

Despre spectacol, lucrurile s-au spus, ati avut timp sa primiti felicitari si critici. Eu va spun ca toti cei care ati urcat Sambata pe scena ati meritat sa fiti acolo. Ati servit bine spectacolul si ati bucurat cei 120 de oameni care au venit sa va vada. Micile stangacii, micile accidente nu au fost decat un argument in plus ca spectacolul nostru a trait viu acolo in mansarda de la Scena. Nici nu as putea vorbi despre fiecare in parte pentru ca voi ati reactionat si ati existat ca o echipa si cred ca asta e cea mai mare realizare a celor 3 luni.

Va multumesc pentru tot ce ati facut aici, va multumesc ca mergeti mai departe si va promit ca “Vitrion, Bibicule” ramane in sufletul meu si in arhiva TeenMedia ca unul din cele mai bune spectacole lucrate aici.

Felicitari pentru ca sunteti…voi!

Vitrion, Bibicule

Urcam pe scena in deschiderea mini-stagiunii Teen Media din Aprilie cu primul spectacol, realizat de grupa de adulti coordonata de Mihai Calota si Cristian Bajora – “Vitrion, Bibicule!” – dupa texte de I.L. Caragiale. Va asteptam Sambata 9 Aprilie la ora 15:00 (rezervarile trebuie sa ocupe locurile de la 14:30) sa radeti pana la lacrimi cu niste oameni senzationali care au facut week-endurile mai placute aici la Teen Media.


Cu: Ana Maria Puiu, Dorin Enache, Diana Dumbrava, Daniela Talau, Mihaela Horotan, Vasile Muscalu, Larisa Boblea, Alida Coman, Bianca Stamate
Coordonator: Cristian Bajora
Ateliere improvizatie: Mihai Calota