Dawn Way sau lunga așteptare a lui Dumnezeu

Spectacolul DAWN WAY prin ochii spectatorilor:

Pentru că orice acțiune are și o reacțiune, spectacolul Dawn Way scris de Bogaev, în regia lui Cristian Bajora, ridică următoarea întrebare: Care este reacțiunea unei neacţiuni? Răspunsul îl găsiți în ultima scenă unde Diavolul stă la taclale cu Dumnezeu.

IMG_3513

Dacă ați fi pe un drum știut doar de vânt și ați accidenta mortal pe cineva cu mașina, ce ați face? Dacă ați chema ajutoare ar trebui să spuneți “La revedere!” la tot ce însemna până atunci viață și spuneți “Bine v-am găsit!” oamenilor în dungi, după niște dungi verticale.

Și uite așa un spectru larg de personaje cu advertismenul “inspirate din viața reală ” se confruntă cu o problemă capitală: a pleca sau a ajuta?

Fiecare personaj vine cu zestrea proprie de întâmplări tragico amuzante, iar fiecare scenă este o mică palmă peste față, ca ultima scenă să fie o mare palmă pentru conștiință. Pentru că realizezi: nu ești foarte diferit de personajele prezentate…

Spectacolul este jucat de actori profesioniști și actori amatori. Ceea ce înseamnă că s-a trecut de la preconcepția, numai actorii renumiți pot să te distreze și în acelaşi timp să schimbe ceva în tine, să te miște puțin din locul rigid în care te aflai. Pe scurt, ne-am democratizat în gândire. Doar românii s-au născut actori!

Între țipătul care indică începutul spectacolului și confruntarea dintre adevărații regizori ai vieții, Dumnezeu și Diavolul, timpul trece împreună cu emoții colorate, de la dispreț la empatie, de la tristețe la amuzament. Întreaga paletă de emoții rămâne să o descoperiți pe cont propriu! Dacă nu vă este frică de o palmă peste conștiință, vă invit să descoperiți care este lunga așteptare a lui Dumnezeu.

AUTOR: Dominique Dinescu

Cum a fost la Familia Addams

addams1

În cazul în care nu ştiaţi, cursurile de actorie Teen Media Academy se sfârşesc cu un examen: un spectacol de teatru pe scenă! Pentru majoritatea cursanţilor este o adevărată provocare, este un moment plin de emoţie şi tremur sufletesc. Dar se întâmplă câteodată să avem şi artişti deghizaţi în cursanţi care să-şi pună amprenta pe spectacol. În Decembrie 2012, Iulian Gliţă – coordonatorul grupei de începători a pus în scenă Familia Addams. A fost un happening realizat în întregime de cursanţii noştri pentru că nici măcar nu exista un un text propriu zis – ei au adaptat spectacolul după filmul Familia Addams şi l-au transformat într-o adevărată călătorie: cu decor, atmosferă şi muzică.

Ei, aici voiam să ajungem. La muzică – un element definitoriu al acestui spectacol de care s-a ocupat Irinel Anghel.

Mai jos puteţi vedea câteva imagini şi le mulţumim tuturor pentru că s-au implicat şi s-au simţit bine pe scenă: Iulian Gliţă, Lucian Botez, Marta Boceanu, Irina Cirtea, Laura Filimon, Margareta Frinculescu, Emil Nicolae Carp, Adriana Duiu, Irinel Anghel, Alex Isar, Graţiela Popa, Laura Golea (ordinea este aleatorie).

Mai jos vedeţi şi momentul petrecerii “Familiei Addams”. Brrrr, spooky indeed.

addams2

Cum să îţi faci prieteni…

Şcoala generală, liceul, facultatea, cartierul, cluburile – mediile mereu aducătoare de prieteni. Dar vine o vreme când drumurile prieteniei se transformă într-o pereche de căşti pe care le strângi frumos şi le arunci în ghiozdan – când le scoţi de acolo şi ai vrea să asculţi liniştit muzica ta preferată nu prea poţi pentru că sunt foarte întortocheate. Prietenii din generală s-au schimbat mult prea mult şi nu mai ştii ce să vorbeşti cu ei, prietenii din liceu lucrează în domenii total diferite şi programele voastre nu se suprapun, cei din facultate au programe similare cu al tău şi, de obicei, lucrează până târziu, cartierul s-a golit de mult, toţi au plecat către alte zone din oraş, iar pentru club eşti parcă prea obosit sau te enervează haosul (asta în cazul în care ţi-ai trăit adolescenţa într-un astfel de mediu) – şi acum, serios, ce prietenii mari se leagă în cluburi.

curs1

Deci căştile tale frumoase nu mai pot fi folosite decât foarte rar şi, pe-deasupra, le-am mai ros şi pisica şi se aud cu sunet foşnit. Mai ai doar câţiva prieteni din tinereţile haotice, colegi de muncă şi familia. Dar să revenim la subiectul iniţial.. ok, vrei să ai mai multe cunoştinţe, dar cum faci asta? Cea mai simplă metodă este să te întâlneşti cu prietenii prietenilor – aşa ai (să zicem) garanţia că sunt persoane agreabile. Poţi să îţi faci cont pe facebook şi să încerci să intri pe grupuri unde oamenii au pasiuni comune cu ale tale – dar, sincer, metoda asta este probabil destul de “lame”. Sau poţi să mergi la evenimente – concerte, petreceri, expoziţii, workshop-uri – aici chiar ai şanse să cunoşti oameni interesanţi.

Da, chiar aşa. Workshop-urile şi diversele cursuri sunt metode foarte sigure de a-ţi face cunoştinţe stabile şi, de ce nu, prieteni de nădejde. Poţi să alegi dansul, pictura, public-speaking, scenaristică, balet, muzică. Se pare că cel mai mare succes îl au programele artistice, care îţi dau posibilitatea să faci altceva decât în viaţa reală. Să fii tu în centrul atenţiei. Cum sunt cursurile de actorie.

curs

Poate te întrebi ce legătură au cursurile de actorie cu prietenia? Răspunsul e foarte simplu! De trei ani am tot văzut cum s-au dezvoltat relaţii de prietenie între cursanţii noştri. Şi e mult mai simplu decât să legi o prietenie la un concert sau chiar la facultate. Pentru că intri într-o cameră cu 10 necunoscuţi şi eşti nevoit să îţi deschizi sufletul în faţa lor. Iar ceilalţi din sală, la rândul lor, îşi pun sufletul pe tavă în faţa ta. Şi atunci se întâmplă minunea – nu ai cum să nu te îndrăgosteşti de cei care sunt sinceri, deschişi şi plini de căldură. Iar pasiunea pentru teatru îi ţine mai mult de 3 luni (durata cursului) uniţi de acelaşi gând.

Mai jos îi vedeţi pe câţiva dintre ei – la curs, la repetiţii, la teatru, la petreceri.. oricând e prilej de reîntâlnire.

Despre una, alta…

Afis Un barbat si mai multe femei copy
Asa s-a numit piesa de teatru in care am jucat eu….da, nu va mirati pentru ca de data asta nu am mai fost spectator ci ACTOR, repet ACTOR..

Eram de vreo cativa ani pe pamant si traiam la nebunie momentele acelea in care jucam roluri pe maidan cu alti copii si ma visam in alta lume cu alte preocupari.Dar acum.. acum a fost altceva pentru ca lumina aceea asa zis “divina” cobora peste mine si eu chiar eram altcineva ,altceva,altfel..si m-am simtit “divina”, am simtit ca aduc lumina ca dau viata unei femei si ca acea femeie traieste prin mine.

Cine ar fi crezut ca eu ,copila care traia jocul ala prin fata blocului ar putea face asta in fata unor persoane in numar de vreo 50 cu aproximatie si ca nu poate sa dea pe deplin la o parte emotiile ei pentru ca ea chiar traieste.

Impresionant as putea spune ,sigur , cu exercitii si indemanare , concentrare, poti face multe.

Nu pot descrie insa lumina aceea fascinanta pentru ca toata lumea sa priceapa ceva ,e sentimentul ca zbori si e dificil sa poti explica momentul intinderii aripilor si falfaitul lor in inaltul luminii aceleia aproape orbitoare.

Da, un barbat si 6 femei au jucat din amatorism ,placere, nebunie ,pasiune ,dorinta pe o scena improvizata intr-o sala improvizata intr-un “altfel de teatru” din capitala de astazi unde totul pare la fel si de neschimbat. Si , cum era normal au fost multe piedici ca acest spectacol sa se intample ,cum ar fi el- barbatul – care nu vroia sa se straduiasca si sa invete textul care a fost -pentru el- mult mai lung decat pentru noi, asta poate si pentru ca latura aceasta masculina e creata sa -si dovedeasca mereu potenta in orice fel de circumstanta si cu orice prilej si pentru ca latura asta -feminina- nu necesita a dovedi ceva ,ea sta acolo asteptand sa se intample ceva ….dar nu a fost asa si pentru mine- caci m-am infuriat , da am fost recalcitranta si am dat cu regizorul de pamant la propriu, cu o saptamana inainte de spectacol atunci cand eu nu mai gaseam forta de a mai crede in acea punere in scena a eforturilor noastre si am zis :’ gata , e clar ca tot un barbat trebuie sa faca ceva sa demonstreze “impotenta”..(rad ironic)

Au fost emotii uimitoare pentru ca am uitat replici si am improvizat cat am putut dar nu pot uita fata nevinovata si copilaroasa a regizorului din culise care se plimba precum leul in cusca si urmarea cu atentie fiecare miscare a noastra de dupa cortina.

Am ajuns la final si a fost si inregistrat si am primit si felicitari de genul ” ce ati facut voi in seara aceasta in lumina aceea nu a fost putin”.Da ,pentru prima oara si poate pentru ultima data ajungi sa faci un lucru si el sa nu fie putin..hm…incredibil imi spuneam..

Nu e atat de usor sa “joci” pentru ca TREBUIE sa gandesti acel personaj ,sa-i dai viata ,sa creezi ceva cu tot ceea ce e mai bun in tine si sa scoti la lumina slefuirea …e un drum greu , anevoios si obositor dar la final…pot spune ca a meritat.Nu ajungi sa fii acolo de multe ori decat daca asta ti-e menirea si daca ai putin noroc ,dar pentru mine a fost de-ajuns sa fiu odata ca sa inteleg implicarea, daruirea si tot ce presupune un rol pe scena.

“Un barbat..si mai multe femei”…oare nu asa se intampla si in viata de toate zilele ?…cate femei sunt mereu in jurul unui barbat si cam cati barbati sunt mereu in jurul unei femei ?>>as spune ca prima varianta e mai plauzibila..cam asa era si pe vremea regilor, a capeteniilor .

Psihologic vorbind ,un barbat se maturizeaza functie de femeile care ii trec prin viata si de tipologia lor mai cu seama.El trebuie sa “incerce” cat mai multe si diferite pentru a intelege toate aspectele si laturile propriei sale vieti si a unei femei in general- in acest fel ajunge sa devina “barbat”

O femeie poate fi numita astfel chiar si fara prea multe experiente sexuale deoarece biologic vorbind ea se maturizeaza fiziologic datorita structurii sale in permanenta modificare ,deci si psihic.

Sase femei diferite au jucat fiecare un rol in viata unui barbat confuz si tulburat care trece prin etapele maturizarii sale acumuland experiente de tot soiul.

Femeia autoritara ,femeia demon, femeia-sotie, femeia -poeta, femeia- calatoare, femeia- inger toate acestea menite sa-i aduca un strop de altceva tocmai cand omul se pregatea sa dovedeasca ca el e perfect sanatos fara doar si poate .

O comedie picanta si vesela cu umor de calitate care starneste nu doar rasul dar si ironia celor ce regasesc in viata lor cate ceva asemanator .

Oricum pot spune ca nu am fost eu cea care ma stiu de-o viata acolo in spectacol ci altcineva ,o femeie altfel pe care am inteles-o ,am ajutat-o sa fie asa cum regia a cerut si cum piesa a dorit sa fie jucata si a fost incredibil sa gasesc in mine atat  de multa energie pentru a crea.

N-am crezut ca ma voi alege cu o dependenta si ca pe viitor as dori sa mai creez /sa mai joc…credeam ca e o gluma si ca odata terminat spectacolul ma voi intoarce la ale mele..ei bine..imi doresc un alt proiect si sa dea Dumnezeu sa fie unul serios si de calitate .

ORICE LUCRU BUN SI FRUMOS SE REALIZEAZA CU MULTA TRUDA,CU SACRIFICII , CU SPERANTA SI CU ENORM DE MULTA RABDARE – acesta e raspunsul meu daca cineva m-ar intreba “dar cum?” – acestea sunt cele ce m-au ajutat sa ajung pana la final si sa infaptuiesc personajul meu pentru ca ,recunosc , au fost multe piedici si am fost in situatia in care am spus: “eu nu mai pot si nu mai vreau pentru ca nu mai cred….” insa a fost bine pana la final.

Daca ar fi o idee pentru care sa lupt ,as lupta pentru libertatea de gandire ..nu cred ca exista o forma normala de viata fara asa ceva.Nu poti gandi cum vor altii si ce vor altii pentru ca nu mai esti tu..esti EI.

POATE CA NOI TOTI AR TREBUI SA GANDIM CU VOCE TARE – CA SA NU RAMANEM CU FRUSTRARI…da asa i-as indemna pe nemultumiti pentru ca altfel gandurile lor se transforma in boala si apoi in gloante ucigatoare.

De ce ar trebui sa aducem mereu in fata idei noi si creatoare ?…pentru ca numai prin schimbare lucrurile se intampla si de cele mai multe ori frumos..

sursa: http://afrodith.wordpress.com/2012/01/28/un-barbat-si-mai-multe-femei-de-leonid-zorin/

Ne bucuram cand miscam lucruri in Univers!