Portrete de oameni deosebiți: Bogdan Stroe

Cine-a zis că actoria nu e cool? Că teatrul e perimat? Atunci ar trebui să-i cunoașteți pe toți acești tineri care fac lor acestei arte vechi în viețile lor moderne și agitate, pentru că se pare că îi împlinește. De exemplu, Bogdan (nume de scenă – puteți să îi ascultați creațiile muzicale aici: Redd) reușește să îmbine cu succes afacerile și pasiunile sale – teatrul, muzica electronică și sportul. Dar mai bine citiți-l voi!

Bogdan2

În ordine aleatorie, Noodles (de Niro), Ștefan Bănică, Jimmy, Rică Venturiano, Rick Blaine (Humphrey Bogart) sau Gardianul din Clokwork Orange, precum și altele – toate fiind personajele pe care am avut deosebitul prilej să le interpretez în diverse scene – eu, Bogdan Stroe, în decursul a aproape doi ani de când fac parte din echipa Teen Media Academy, încep prin a-mi exprima recunoștința față de această minunată echipă Teen Media, care mi-a oferit șansa și oportunitatea deosebită de a urca pentru prima oară pe o scenă, iar de atunci am tot continuat. Am 27 de ani, am studiat Relațiile Internaționale la ASE (în ciclul licență) și Masterul tot la ASE în Managementul Afacerilor. Nicio legătură cu teatrul :). În prezent reușesc să îmi împart timpul eficient, astfel încât să păstrez o balanță cât mai bună între muncă, pasiuni, hobby-uri și viața personală. Am un job destul de flexibil în suport IT și relații internaționale și diplomatice în cadrul unor proiecte internaționale de cooperare în sectorul ITC, am o firmă împreuna cu un amic, de 2 ani, prin care distribuim produse IT și în special de rețelistică, dar prestăm și servicii de recrutare personal specializat în industria Telecom pentru firme din străinatate. Toate după-amiezele și serile le rezerv prietenilor, familiei, precum și unei emisiuni săptămânale cu muzică electronică la un radio din Londra, UK, muzica electronică fiind o pasiune de foarte mult timp, eu fiind și DJ atunci când timpul îmi permite. Iubesc călătoriile, am călătorit mult și am de gând să o fac în continuare, iubesc și sportul, în special cele de iarnă, fiind snowboarder de aproape 8 ani. Dar, o însemnată parte a timpului meu liber o INVESTESC de aproape doi ani, în mod continuu, teatrului, prin intermediul Teen Media Academy.

De ce spun folosesc cuvântul “investesc” ? – simplu: pentru că am numai de câștigat. Mai întâi am să spun cum am ajuns aici după care o să iau pe rând toate câștigurile cumulate în cei aproape doi ani de când sunt aici, pentru că, în fond și la urma urmei, timpul liber vreau mereu să îl petrec cum trebuie și să câștig cât mai multe, să mă bucur de el, și nu să îl risipesc și să îl pierd aiurea.

Bogdan

Așadar, pasiunea mea pentru filme, seriale, teatru, care îmi ocupa mare parte din timpul liber acum aproape doi ani, m-a îndemnat în primul rând să ajung aici. Întotdeauna mi s-a parut ca actorul este singurul ce poate exprima ceea ce este cu adevărat omenesc – iubire, dragoste, bunăvoie, sentimente curate, emoții pure și adevărate, stări de bine, stări de rău, tragicul, comedia, amuzamentul, valorile, determinarea de sine, stăpânirea de sine, auto-motivarea, depășirea limitelor, iar lista poate continua – toate acestea le găsești la un actor. Și am stat să mă gândesc cât de multe din aceste lucruri lipsesc oamenilor în ziua de astăzi, care în loc sa gasească bucurie și fericire în lucruri mici, “neinsemnate”, se lasă absorbiți de toate problemele și grijile pe care societatea din ziua de astăzi le impune tuturor, iar noi practic uităm să fim oameni și ne uităm condiția noastră pură și valorile pentru care existăm pe acest Pământ, în detrimentul altora, fabricate și denaturate de societatea și lumea în care trăim. Actoria și teatrul în special, ca și muzica bună de altfel 🙂 sunt printre puținele lucruri care pot atinge subconștientul oamenilor, în speranța de a-i trezi cât de puțin, de a-i deconecta măcar pentru o clipă de la rutina zilnică și de a le transmite numai stări de bine, bunăvoie, umanitate și de a le transmite emoții, de pe scenă, de exemplu. În plus față de asta, mi-am dat seama ca în orice ai întreprinde în viața asta, e deosebit de important să știi să fii și actor, îți va mări șansele de reușită sau de a obține ceea ce vrei, în primul rând pentru că îți dezvoltă determinarea de sine, auto-motivarea, stăpânirea și controlul unor emoții, și nu în ultimul rând pentru că îți dă importanta șansă de a te (re)descoperi și de a-ți impune noi limite sau depăși pe cele actuale. Iar totul se întâmplă în primul rând pe plan personal, e ca și cum ai lua un lucru neterminat și ai lucra la el pentru a-i da o formă cât mai corectă și mai frumoasă. Iar asta îi va crește șansa de a fi mult mai bine remarcat apoi, nu ? 😛

Să continuăm. Totul a continuat cu invitația unei prietene la o piesă de teatru în vechea locație a teatrului În Culise, în Ștefan Mihăileanu, lângă liceul Xenopol. Țin minte și acum că a fost vorba despre “Scrisori către Rita”, o piesă care rulează și astăzi în stagiunea teatrului și se bucură de un succes continuu. Nu aveam nici un habar care era legătura dintre teatrul ÎnCulise și Teen Media Academy. Ba chiar nu știam deloc de existența Teen Media Academy. Însă, în ziua cu spectacolul am fost sincer surprins de atmosfera bună din Teatrul În Culise, un loc în care brusc mi-a trecut durerea de cap (aveam o durere de cap groaznică în ziua aceea), în care m-am simțit ca acasă, cu toate că era prima data când veneam acolo, un loc în care lumea se simțea bine și se bucura de un timp liber petrecut în mod deosebit, ceea ce m-a făcut să îmi dau seama că este unul dintre puținele astfel de locuri din București. Am observat o familie între cei ce lucrau acolo (actorii, regizorii, personalul), care socializau, salutau și primeau invitații cu bunăvoie, lucru care mi s-a parut nemaiîntalnit (cel puțin mie), cu alte cuvinte oricine trecea pragul teatrului În Culise era primit cu voie bună pentru a petrece momente frumoase cu familia de acolo. Aveam să descopăr puțin mai târziu că aceleași erau și sentimentele în cadrul cursurilor de actorie. La vremea respectivă nu mă ocupam cu așa de multe chestii, aveam un job și atât, în schimb mă confruntam cu o rutină destul de apăsătoare și cu o mare dorință de a descoperi mai multe la mine și de a începe să dau frâu pasiunilor. Așa că….direct Google: Cursuri de Actorie. Pur și simplu a fost ca o chemare, nu a fost ceva planificat cu mult timp în urmă. A fost doar ceva de moment. Instinctul de moment nu te înșală. Printre primele căutări – scoala de teatru TeenMedia Academy. După ce am comparat vreo trei oferte, am ajuns la concluzia că cel puțin pentru o primă experiență, cursurile de la Teen Media Academy mi se potrivesc cel mai bine. Aveau să se potrivească până în prezent 😀 sunt încă aici. Așa că a doua zi am completat formularul de înscriere și am fost să mă înscriu. Fără ezitare. Încă de la primul workshop am simțit o atmosferă prietenoasă și plină de voie bună. Avea să înceapă o nouă aventură, una dintre cele mai interesante din viața mea. Oameni frumoși, oameni buni, atît colegii cât și profesorii. Am observant în timp că workshopurile și cursurile de actorie îmi ofereau în permanență o stare de bine, o împlinire personală, un timp liber petrecut cum nu se putea mai bine. O activitate deosebită, care mi-a dat șansa sa urc pentru prima oară pe scenă. Emoții ca dracu, mai aveam și ditamai bucata de text de spus cap coadă la un moment dat, într-o scenă de Caragiale. În orice caz, până la prima reprezentație pe scenă (căci cursurile de actorie se finalizează printr-un spectacol pe scenă), am simțit în permanență că evoluez, pe plan personal, puțin câte puțin, cum devin mai încrezător în mine și în ceea ce pot, în deciziile și în gândirea mea, cum devin mai stăpân pe mine, cum mă controlez mai bine în fața publicului, cum devin mai sociabil și mai deschis către oameni, cum descopăr o lume nouă și cum îmi fac prieteni noi și deosebiți, de calitate și de lunga durată. Iar lucrurile astea continua în mod constant, ușor dar sigur, din ce în ce mai bine, atât timp cât faci parte din echipa actorilor de la Teen Media. Primul spectacol a decurs cum trebuie, m-am simțit mega-împlinit să văd cum mă aplaudă publicul și cum reușesc să le transmit voie bună. Un câștig non-material, dar spiritual ! Și asta continua cu fiecare modul în parte la care avansezi. Următorul spectacol va fi mai complicat, vei da mai mult de la tine, vei munci mai mult pe scenă, dar sentimentele vor fi și ele pe măsură. Și la fel se întâmplă cu fiecare spectacol ce urmează, pe care îl pregătești. Nu toți au mers până aici, unii s-au retras, însă cei ce au ajuns până aici, inclusiv eu, pot să spun că au intrat cu adevărat în inima familiei de la teatru. Suntem în primul rând un grup deosebit de prieteni, fiecare cu un profil și cu o poveste de viată foarte diferită, care cel mai probabil nu s-ar fi întâlnit în alte circumstanțe. Încă un lucru pentru care sunt recunoscător Teen Media Academy, acela de a-mi da șansa să cunosc oameni frumoși, curați, deosebiți, de a-mi face prieteni noi și de a petrece momente magice alaturi de ei (da, au fost multe momente de povestit nepoților și vor mai fi cu siguranță), iar alaturi de ei, de a transmite toata energia bună și călduroasă către public și către cei interesați să o primească.

Teatrul m-a învățat că îmi pot depăși limitele, că îmi pot gestiona mai bine unele aspecte din viața de zi cu zi, m-a învățat să fiu calm și stăpân pe deciziile mele, să mă automotivez și să nu îmi fie frică de nimic, și cel mai important, să mă descopăr, pentru că am început să fiu în stare să fac multe după ce m-am înscris la TeenMedia. Dar cel mai important, să simt o împlinire spirituală și să fiu om înainte de toate!

Bogdan1

Pe Bogdan îl puteți vedea în trei titluri de spectacol:

 JUST ABOUT LOVE

Duminică 28 Septembrie ora 19:00 AUDIȚIA (Imago Pub: Piața Națiunile Unite nr. 3-5)

Luni 29 Septembrie ora 19:30 SUPERMARKET LOVE (Teatrul Nottara – Sala Horia Lovinescu)

Advertisements

Portrete de oameni deosebiți: Claudia Ene

Dacă ești în liceu și te întâlnești cu teatrul ai putea spune că este o întâmplare fericită. Dar putem oare să mai credem în coincidențe? Pe Claudia a lovit-o acest microb la momentul potrivit – acum are șansa să devină o mare actriță. Am spus-o și noi, au aprobat-o și juriile de specialitate, cel mai sigur este scris și în astre. S-o vedem cum se dezvăluie.

Claudia Ene

  1. Te rog sa te prezinti in 2-3 cuvinte.

Claudia Ene mă numesc, din sud-vest Bucureşti, vin s-atac primul loc… Ah, scuze, fredonam un cântecel auzit prin cartier. Mi s-a confirmat de curând că aş avea 18 ani, dar prietenii apropiaţi ar zice mai degrabă că am doar (1)8 ani. Sunt mate-infoistă şi… îmi place teatrul. Sunt, adică, un fel de cocktail de numere şi logică pe de o parte, şi artă pe de altă parte. Part-time, lucrez ca persoană serioasă şi responsabilă. Full-time, sunt un ghemotoc de veselie şi dragoste.

  1. Pe lânga teatru… (ce mai faci, ce-ți mai place)

Pe lângă teatru este… restul, la fel de important ca şi teatrul. Este clasa a doişpea be, sunt clipele petrecute cu oamenii dragi, sunt momentele când îmi doresc să fi fost o pisică fără responsabilităţi şi decizii importante de luat, sunt încercările mele de a găti ceva gustos, sunt orele petrecute în faţa unui laptop uitându-mă la South Park şi Mr. Bean, este viaţa pe care o iubesc atât de mult.

  1. Spune-ne ce-ți place să asculți, să vizionezi, să citești (și ce ne recomanzi.)

Îmi place să ascult orice îmi gâdilă urechile. Dacă intru acum în folderul cu muzică, o să stau aici şi o să vă înşir trupe şi solişti de underground, rock, pop, indie, clasică. Sunt printre cei care n-au Salam decât în frigider. În rest am di tăti pentru tăţi.

La capitolul filme stau destul de prost, noroc cu dragii de pe lângă mine care mă mai iau de-o aripă şi mă aşează în faţa unui ecran pentru două ore. Altfel, probabil că m-aş uita la filme o dată sau de două ori pe an. Îmi plac comediile, îmi place să râd, mi se pare că viaţa are sens doar atunci când râzi din toată inima. Filmele mele preferate sunt “Amelie” şi “(500) Days of Summer.” Amândouă sunt comedii romantice la care nu ştii dacă să râzi sau dacă să le spui că sunt “de dragoste”.

De citit, în schimb, citesc. O groază. “Insuportabila uşurătate a fiinţei” de Kundera, “Ciuleandra” şi “Adam şi Eva” de Rebreanu, “Cosmos” de Sagan, “Micul Prinţ” de Saint-Exupery, “Monştri invizibili” de Palahniuk sunt doar câteva din cărţile mele preferate, pe care le recomand din toată inima.

  1. Cum a apărut atracția pentru teatru/cursul de actorie? Cum ți se pare că te-a modificat participarea la curs?

Am avut o revelaţie destul de profundă: eu ce fac cu viaţa mea? Chiar sunt dispusă să-mi petrec anul între şcoală şi câteva ore petrecute-n casă, singură-cuc? Cred că m-a auzit cineva, pentru că în curând am dat peste În Culise şi Teen Media Academy. Paf. Erau chiar acolo, paginile lor de Facebook pe newsfeedul meu. Următorul impuls a fost “Mamă, eu vreau să fac teatru.” Eram în clasa a zecea, ce ştiam eu de fapt ce-nseamnă teatru? Spectacole nu prea văzusem, dramaturgie nu prea citisem, ştiam maxim 2-3 actori români mai importanţi. Şi dintr-odată am intrat în lumea asta a improvizaţiei şi a respiraţiei corecte şi a memorării pe de rost a unor replici inventate. Iniţial, lumea asta a venit ca un şoc pentru mine.

  1. Pe viitor, cum vezi relatia ta cu teatrul?

Eu şi teatrul avem deocamdată o relaţie stabilă, suntem fericiţi împreună. Iar anul viitor îi voi face o surpriză şi voi merge şi mai departe – intenţionez să-mi găsesc locul la o facultate de teatru din Bucureşti şi, de-aici încolo, cum ne va fi norocul! Oricum, voi putea oricând să mă reîntorc la teatrul pentru amatori dacă va fi cazul.

  1. Recomanda-ne un spectacol.

Vă recomand două spectacole, pentru că şi la teste la liceu mi se cer trei exemple iar eu dau patru sau cinci. Primul spectacol este “American Buffalo”, de la Teatrul Act, care îi are în distribuţie pe Gheorghe Ifrim, Vlad Zamfirescu şi Marius Florea Vizante. Am simţit cu piele de găină cum intru în viaţa unor gangsteri şi cum poate lua viaţa asemenea cotituri încât trebuie să te ţii bine ca să nu cazi.

Iar cel de-al doilea spectacol pe care îl recomand – şi care este şi preferatul meu ever ever – este “Imaginează-ţi că eşti Dumnezeu”. L-am văzut. De 6 ori. La un moment dat Maria Popovici, una dintre actriţele din distribuţie, m-a întrebat “dar tu nu te-ai plictisit să-l tot vezi?” Mi se pare într-adevăr incredibil că am râs de 6 ori la fel de tare la acelaşi spectacol, de parcă mereu îl văd pentru prima oară. Aştept cu interes să se întâmple a 7-a oară. Asta e frumos la teatru – e atât de viu de fiecare dată.

Claudia Ene2

Pe Claudia o puteți vedea în toate cele trei spectacole aniversare. Dar vă spunem că vă va surprinde în curând cu un spectacol deosebit!

Sâmbătă 27 Septembrie ora 15:00 JUST ABOUT LOVE (INTRARE LIBERĂ – Imago Pub: Piața Națiunile Unite nr. 3-5)

Duminică 28 Septembrie ora 19:00 AUDIȚIA (INTRARE LIBERĂ – Imago Pub: Piața Națiunile Unite nr. 3-5)

Luni 29 Septembrie ora 19:30 SUPERMARKET LOVE (Teatrul Nottara – Sala Horia Lovinescu)

Portrete de oameni deosebiți: Iulian Babulea

Și actorii sunt introvertiți – câteodată oamenii fascinați aleg să se ascundă în propria cochilie. Dar prin cursurile de actorie poți reuși să-i faci să iasă de acolo. Un singur imbold! – după aceea vei fi invadat cu toate minunățiile pe care le ascund în ei. Așa s-a întâmplat și cu Iulian. Odată închis în sine, acum.. pe scena tuturor!

Îmi aduc aminte de prima zi a cursurilor de actorie ca de prima zi de școală: Toți erau așezați la mese ca în bănci de școală, aveau în față o foaie de hârtie și scriau. M-am oprit pentru o fracțiune de secundă în tocul ușii apoi am înghițit repede nodul care-mi stătea în gât și m-am rugat să fie o masă liberă ca să nu fiu nevoit să stau lângă o persoană pe care nu o cunosc. (Da, atât de “sociabil” eram pe vremea aia!). Apoi a urmat momentul în care a trebuit să stăm pe scenă. Nu în vreun scop artistic, ci doar ca să ne prezentăm și să schimbăm două-trei vorbe, să aflăm câte ceva unii despre ceilalți. După ce m-am străduit câteva secunde bune să mă opresc din tremurat și să-mi aduc aminte când m-am născut, am ieșit ca din transă când am coborât de pe scenă. Mi-am spus că nu e locul meu aici și totuși am venit și a doua oară. La primul curs țin minte că trebuia să povestim o întâmplare amuzantă după care la sfârșit mie mi-au spus că sunt un clovn cam trist. M-am simțit descurajat și m-am gândit din nou să renunț și nu pot să explic pentru ce nu am făcut-o atunci; era ceva care nu mă lăsa să plec.

Iulian

Pe măsură ce a trecut timpul au început să-mi placă cursurile, jocurile, exercițiile și lucrurile pe care le învățam; aveam în continuare în subconștient reținerea și gândul că nu e locul meu acolo și că nu voi reuși să fac drumul acesta până la capăt. Repetițiile pentru primul spectacol, “Imaginează-ți că ești Dumnezeu” au fost cel puțin interesante; mi s-a părut un rol greu, nu reușeam să înțeleg ce vor toți de la mine, nu reușeam să fiu convingător sau să ridic tonul suficient de tare etc. Deodată, tot ce era distractiv si amuzant înainte devenise serios, gata cu joaca; coordonatorul nostru, tipul mereu vesel, pus pe glume, se transformase în instructor de armată. Aveam nervii întinși la maxim: nu e bine, de la capăt, dă-te jos de pe scenă, urcă-te înapoi…  Chiar ajunsesem să-mi pun rucsacul în spate și să plec spre ușă cu gândul de a renunța definitiv. Am pierdut încetul cu încetul contactul cu realitatea și am reușit (cu greu) să fiu personajul pe care trebuia să-l joc. La sfârșit, am primit o bătaie pe umăr care m-a scos din transă: “Ei, vezi că poți? De ce trebuia să mă lași să mă chinui cu tine atât?!!”. Atunci am înțeles că și el a trebuit să joace un rol cu mine, să îmi inducă starea necesară ca să fiu în stare să duc lucrurile până la capăt, am realizat că aici lucrurile sunt cu adevărat posibile și asta mi-a dar aripi.

Nu o să mă apuc să povestesc acum despre pregătirea pentru fiecare rol în parte însă momentul acela a fost special, pentru că a schimbat ceva în mine. Am reușit să capăt încredere în mine și să cred cu adevărat în acele două-trei cuvinte pe care le-am auzit atât de des de când sunt aici: depășește-ți limitele!

Ceea ce trebuia să fie un curs de vară cu care să-mi umplu timpul, a devenit pe nesimțite un scop în sine. Pe măsură ce continuam am devenit dependent; ajunsesem să măsor timpul având ca repere ultima repetiție și următoarea.

Desigur că am continuat.

Cursurile cu regizorul Cristian Bajora au dus lucrurile mult mai departe, am ajuns să fac lucruri despre care nu mi-am imaginat că aș fi în stare să le fac vreodată. Desigur, am învățat multe și asta a ridicat așteptările. Acum nu mai e ca la școala primară, unde lucrurile seamănă a joc; acum pare că am crescut și luăm lucrurile în serios. Această schimbare a fost una pozitivă, care m-a motivat să încerc tot mai mult. Cristi mi-a părut dintotdeauna profesorul acela ceva mai serios, cu pretenții mari de la ceilalți, oarecum sever uneori. Dar dacă mă uit în urmă la anii de școală, realizez că acest tip de profesor e acela de care îți amintești cu drag peste ani, pentru că ai avut ce învăța de la el ca profesor și ca om.

E destul de greu să-mi găsesc cuvintele care să exprime ce simt față profesori sau colegi care în timp mi-ați devenit prieteni, voi, cei de la care am învățat să fiu o versiune mai bună a mea, de când v-am cunoscut. Nu exagerez deloc când spun că vă simt ca pe o familie. Am petrecut împreună o bună parte din anul care a trecut, am petrecut sărbătorile de iarnă, nu acasă, în familie, ci în Culise, cu voi și nici măcar o fracțiune de secundă nu mi-aș fi dorit să fi fost altundeva, decât acolo, alături de voi.

Acum când scriu rândurile acestea realizez că s-a împlinit un an de la primul spectacol pe care l-am avut cu TeenMedia. E mult și puțin în același timp. S-au întâmplat atât de multe, am petrecut atâtea clipe alături de voi, am adunat atâtea amintiri frumoase, mi se pare că e imposibil parcă să fi trecut doar un singur an. Și în același timp realizez că a trecut atât de puțin când mă uit în urmă și îmi dau seama de unde am plecat și unde sunt acum, sau mai bine spus cine sunt acum.

M-a speriat întotdeauna întrebarea “ce vrei să te faci când o să fii mare?” fiindcă niciodată nu am știut ce să răspund. Am mers mereu dintr-o direcție în alta: liceu pedagogic, facultate de litere la care am renunțat după 2 ani ca sa mă apuc de jurnalism și filozofie, serviciu in IT, pe lângă asta se mai adaugă fotografie, grafică, webdesign și altele… Cred că nu am putut să mă las constrâns în a alege ceva anume și poate de asta sunt destule lucruri pe care nu le-am dus la bun sfârșit. Cu teatrul am descoperit că pot să mă reinventez și că pot să-mi depășesc limitele. Poate viața nu e făcută ca să te cauți și să regăsești, ci să creezi, să te reinventezi și să nu te oprești, până în ziua în care vei muri.

Sau poate că filozofez eu prea mult și asta nu e pentru toți. Însă încep să cred că e valabil pentru mine, datorită vouă, iar cuvintele nu pot să explice suficient cât de mult vă datorez pentru că existați și pentru că hrăniți mințile și sufletele oamenilor cu iubire de frumos.

Iulian1

Iulian se va urca pe scenă în toate cele trei spectacole aniversare:

Sâmbătă 27 Septembrie ora 15:00 JUST ABOUT LOVE (INTRARE LIBERĂ – Imago Pub: Piața Națiunile Unite nr. 3-5)

Duminică 28 Septembrie ora 19:00 AUDIȚIA (INTRARE LIBERĂ – Imago Pub: Piața Națiunile Unite nr. 3-5)

Luni 29 Septembrie ora 19:30 SUPERMARKET LOVE (Teatrul Nottara – Sala Horia Lovinescu)

Portrete de oameni deosebiți: Ioana Vișan

Dragostea de teatru poate să se aprindă chiar dacă ești student, medic, avocat, corporatist sau designer. Asta facem noi, cei din cadrul Teen Media, facilităm întâlniri între actorie și oameni care au prea puțin timp ca să facă din asta o meserie. Dedicarea totală, prospețimea, și bucuria pe care le aduc la repetiții construiesc spectacole pe care ai vrea să le revezi, iar și iar. Să ascultăm și povestea Ioanei Vișan.

Ioana Visan

Ma numesc Ioana-Maria Visan, am 18 ani, sunt studenta la Universitatea Bucuresti la Istorie, iar atunci cand nu sunt la teatru sau la repetitii imi place sa-mi plimbi catelusa, sa citesc si sa mananc jeleuri. Ador sa ascult muzica, mi se pare ca toate ies mai bine pe muzica, inclusiv briosele si curatenia. Pentru iubitorii de punk/ rock le recomand din suflet Billy Talent, o trupa care mi-a ajuns la suflet. Iar pentru cei care prefera muzica mai “soft” le recomand Arctic Monkeys, Hurts si Panic At The Disco; iar pentru fete- Marina and the Diamonds. In ceea ce priveste filmele, sunt la zi cu toate filmele Disney si Pixar! Asadar, daca nu ati vazut inca “Flushed away”, “Open season”, “Finding nemo” si “Lilo si Stich” pai.. hai! Iar din categoria filmelor “serioase”, recomand “The great dictator”, “A beautiful mind”, “Star Wars”(episoadele 4,5,6), “Sweeny Todd”, “Finding Neverland” si “Pe aripile vantului”. Dupa cum am mentionat precedent, imi place sa citesc, indeajuns incat pot recomanda si cateva din cartile care mi-au marcat in oarecare masura adolescent. Voi incepe cu “De veghe in lanul de secara” de J.D. Salinger(momentan). Si lista continua cu “Lolita” de Vladimir Nabokov, “Arta conversatiei” de Ileana Vulpescu, “Franny si Zooey” de J.D. Salinger si “Pe aripile vantului” de Margaret Mitchel. Cat despre piese de teatru, voi preciza doar doua, “Mesterul Manole” de Lucian Blaga si “Iona” de Marin Sorescu. Pentru ca tot a venit vorba de teatru, voi relata(pe scurt) relatia mea cu teatrul si actoria. Imi amintesc ca primul spectacol pe care l-am vazut la fost “Titanic vals” la Nottara, in clasa a7 a, din care n-am inteles nimic, doar m-a amuzat, am ras mult, dar atat. Apoi, cand am intrat la liceu, mama s-a hotarat sa ma trimita la teatru, pentru a scapa(poate) de anumite complexe(legate de infatisare, greutate) pe care le aveam din cauza colegilor din scoala generala si de timiditatea absurda. In clasa a11 a mi-am dat seama ca teatrul ma face fericita, si ca asta imi doresc cel mai mult in viata, sa fiu fericita. La TeenMedia am ajuns(din pacate) ceva mai tarziu, la inceputul clasei a12 a, dar mai bine mai tarziu decat niciodata. A fost unul din cele mai bune lucruri care mi s-au intamplat, deoarece am cunoscut oameni foarte speciali si am invatat lucruri noi, care m-au ajutat, avand in vedere faptul ca imi doresc sa dau la UNATC. Aici este locul unde oameni diferiti, se intalnesc si reusesc sa faca ceva frumos deoarece au o pasiune comuna. In incheierea acestui monolog despre teatru, as vrea sa recomand cateva un spectacol, pe care eu personal l-as viziona intr-una: “Cand Isadora dansa” (TNB). Mi-a atras atentia in primul rand deoarece in distributie se afla actorul meu preferat si una din doamnele teatrului romanesc: Mihai Smarandache si Maia Morgenstern. In al doilea rand, spectacolul abordeaza o poveste adevarata, sensibila, putin trista, dar foarte frumoasa. Gata! Mai mult nu spun! 🙂

Ioana Visan3

Ioana Visan2

Pe Ioana o puteți admira Duminică, 28 Septembrie, de la ora 19:00 în spectacolul AUDIȚIA (intrare liberă – Piața Națiunile Unite nr. 3-5) sau Luni, 29 Septembrie, ora 19:30 în spectacolul SUPERMARKET LOVE (Sala Horia Lovinescu a Teatrului Nottara)

Portrete de oameni deosebiți: Ionuț Gurgu

Oameni furioși, bolnavi de viață, care-și doresc totul acum. Care n-au timp să doarmă sau să rostească lucruri comune. Astfel se transformă cei care ajung să se îndrăgostească de teatru. Să-l citim și pe Ionuț Gurgu – notează sincer și frumos despre întâlnirea sa cu actoria.

Ionut Gurgu1

Subsemnatul, Ionuț Gurgu, muntean de la poale de Bucegi, declar pe propria răspundere că sunt profund și irevocabil pasionat și îndrăgostit de teatru. Și film. Această pasiune a început cu mult timp în urmă, pe când împlineam 5 toamne ruginii. Parinții m-au dus pentru prima dată la cinema-ul cu două săli din Sinaia; rulaTarzan the ape man (1932). Pentru prichindelul de mine care ascultă povești la pick-up și urmărea teatru de păpuși în grădinița, ecranul imens alb, multitudinea de scaune înrânduite, oamenii care își căutau locurile în sală, toate acestea îmi păreau o altă lume. Eram atât de fascinat și așteptam cu atâta nerăbdare să văd ce va urma, încât “de ce”-urile ieșeau din gura mea la fiecare minut. Primul meu contact cu filmul, cu actorii, cum mi se spunea că se numesc oamenii pe care îi vedeam pe ecran, dar și primul coșmar, gorila aceea imensă, urâtă și rea….. și prima dată nu se uita, nu? De atunci am râs, plâns, trăit cu fiecare personaj văzut și am visat că pot fi și eu ca ei, că aș putea ajunge și eu vreodată actor. Și am început să văd aproape orice film îmi pica la și în mână (perioada filmelor la video), până când, în timpul liceului, ajung la Teatrul de comedie din București, la spectacolul “Jack și stăpânul său”. Să fiu atât de aproape de actori, să văd jocul lor, să simt trăirile lor pe scenă, a fost ca o nouă descoperire, diferită de nebunia filmelor, mult mai intensă și reală, mai umană. Atunci a început să se taseze și mai bine ideea de a deveni actor. Dar, drumul meu nu a coincis cu cel al celor dragi din jurul meu, frica, lipsa curajului împletite cu conjunctura anilor ’90, situația financiară, beția adolescentină prin libertatea sălbatica a acelei decade m-au împins către un drum cu alte domenii de activitate, alte facultăți și mastere, funcții și profesii, culminând acum cu ceea ce se numește consilier/consultant ăn relații europene. Eu consider că acest drum rătăcit (cu diverse suișuri și coborâșuri, cu treceri de la stil jungle, la dance, trance-house, la pop rock, cu genuri de cărți de citit diferite – așa m-am regăsit în personajul din “M-am hotărât să devin prost”, de Martin Page, cu un record personal de cele mai multe filme horror văzute, etc.), deviat de la dorința mea cea mai mare – actoria, m-a pregătit, mi-a adus experiența și curajul necesare de a urma cursurile de actorie la mai bine de 30 de ani de la primul meu contact cu filmul. Și nu îmi pare rău. Niciodată nu e prea târziu. Și mi-am dat seama că ce am găsit aici, în actorie, prin cursurile pe care le urmez de aproape 2 ani, este exact ceea ce mi-a lipsit pentru a mă simți împlinit, împăcat cu mine, liniștit. Făra să-ți dai seama pleci de aici schimbat, (dacă mai pleci), plin de viață, mai jucăuș, chiar dacă vii pentru fun, pentru dezvoltare personală, pentru pregătire la admiterea la o facultate în domeniu. Simplul fapt că ești pe o scenă, în fața unor oameni străini și te expui emoțional te face mai responsabil, mai atent, mai abil cu tot ce se întâmplă în jurul tău. Încărcătura emoțională, atunci când ești pe scenă, este atât de placută și imensă încât, pentru mine, nu se compara cu nimic altceva. Odată ce simți această plăcere, odată ce simți gustul, cu greu te poți opri. Și eu vreau mai mult. Mi-am găsit drumul. În sfârșit.

P.S. Mi-ar plăcea să joc în “Gaițele”, Alexandru Kiritescu; ador această comedie, cu tipologii de personaje care se regăsesc și în jurul nostru, cu eterna luptă dintre generații, cu ignoranța și superficialismul caracateristic și azi.

Ionut Gurgu

Pe Ionuț îl puteți admira pe scenă în cele trei spectacole aniversare:

Sâmbătă 27 Septembrie ora 15:00 JUST ABOUT LOVE (INTRARE LIBERĂ – Imago Pub: Piața Națiunile Unite nr. 3-5)

Duminică 28 Septembrie ora 19:00 AUDIȚIA (INTRARE LIBERĂ – Imago Pub: Piața Națiunile Unite nr. 3-5)

Luni 29 Septembrie ora 19:30 SUPERMARKET LOVE (Teatrul Nottara – Sala Horia Lovinescu)

Portrete de oameni deosebiți: Cora Corelor din lume

Dar cine sunt nebunii aceștia frumoși care nu pot sta liniștiți acasă și vin să urmeze cursuri de actorie? Cine se-ncumetă să petreacă ore în șir în sala de repetiții pentru acel unic momentul în care se simt inundați de emoție și adrenalină? Vă invităm să-i cunoașteți și să vedeți cât de diferiți sunt și cum se unesc toți prin această pasiune comună – teatrul!

Prima mărturie vine din partea Corei Manole.

Eu sunt Cora – dar voi puteti sa-mi spuneti Cora Corelor din Lume, dupa cum am fost poreclita de prietenii din copilarie pentru “vazduhismul” meu proverbial. Daca DEX-ul ar avea ilustratii, ati vedea poza mea in dreptul cuvantului “aerian”.

Cora2

De mica am fost fascinata de teatru. Mi-am petrecut copilaria improvizand monoloage poliglote in fata oglinzii si regizand episoade din Sailor Moon cu copiii din fata blocului. Cu toate acestea, zeii – sau un liber arbitru debusolat – s-au jucat cu zarurile si m-am trezit intr-o facultate unde nu-mi gaseam locul. Am lucrat, in ordine cronologica, la o firma de audit, la un call-center, la trei trusturi de presa si, in cele din urma, la o multinationala, bifand in paralel traducerea unui roman fantasy si subtitrari pentru mai multe posturi TV – destul cat sa-mi dau seama ca pot face fata oricarei provocari. Pe parcursul acestor avataruri profesionale m-am indragostit de Tori Amos si mi-am descoperit pasiunea pentru scris. Cele doua au mers mana in mana, pentru ca muzica ei, pe langa faptul ca mi-a oferit raspunsurile dupa care tanjeam “during my crazy 20’s”, m-a si inspirat creativ. Alte doua modele de inspiratie au fost Eugen Ionescu si Witold Gombrowicz, intrucat absurdismul lor m-a conectat la o lume a jocului, unde nu exista imposibilul sau granite intre real si ireal. De la ei am invatat ca arta poate fi un copil strengar si de neoprit, uneori capricios, alteori melancolic, dar totodata cat se poate de serios, chiar si atunci cand scoate limba la tine. Alti scriitori cu care am crescut si care mi-au pus comprese pe frunte in momentele de cumpana au fost Michael Cunningham, Jonathan Coe, Mircea Eliade, Milan Kundera, Mihail Sebatian, Isabel Allende si Sylvia Plath. Sunt pasionata de cinema si am si publicat recenzii de film intr-o vreme. Regizorii mei de suflet sunt Ingmar Bergman, Federico Fellini, Krzysztof Kieslowski, Woody Allen, Quentin Tarantino si Radu Jude. In topul actorilor preferati intra Liv Ullman, Geofrey Rush, Joaquin Phoenix, Kate Winslet, Cate Blanchett, Leonardo DiCaprio, Marcello Mastroiani, Jeremy Irons, Robin Williams, Marillon Cotillard, Robin Wright, Jane Fonda, James McAvoy, Andi Vasluianu si Anamaria Marinca.

Am inceput cursurile Teen Media acum un an. Facusem primii pasi in teatru pe parcursul unui curs anterior de teatru gestual, care mi-a oferit experiente de neuitat, dar la Teen Media am simtit ca-mi cresc aripi. De-a lungul acestui an, am cunoscut oameni faini, am legat prietenii trainice, m-am scuturat de tracul social si scenic deopotriva si am trait mai multe vieti.

La actorie ma atrage in special partea de studiu si creatie. Iti asumi un personaj care, la o prima lectura, poate parea unidimensional sau tezist, si te apuci “sa construiesti etajele”. Ii creezi o biografie care sa ti-l apropie. Pui in bagajul cu care el se plimba prin text visuri, temeri, iubiri si stihii. Dezgropi tot felul de nuante din gesturi sau propozitii simple, iar la sfarsit, ai un personaj cu carne, real si vibrant. Imi place la nebunie ideea de a ma arata in doua ipostaze complet diferite pe scena si incerc sa fiu convingatoare in ambele. Pentru spectacolele de la finalul primelor doua module am pregatit cate doua personaje diametral opuse. In “Toate-s vechi si noua toate”, am fost, pe rand, o fetita curioasa si o sotie frustrata. In “Occident express” – un doctorand fixist si o prostituata naiva. Imi place sa cred ca in fiecare dintre aceste personaje am gasit paradoxul, adica acele laturi ce nu se supun orizontului de asteptare legat de varsta sau de statutul lor civil si socio-profesional.

Cora1

Pe viitor, vreau sa continuu scoala de teatru TeenMedia pentru propria placere si evolutie. Sper ca voi avea prilejul sa interpretez personaje cat se poate de variate. Imi propun sa nu joc roluri prea asemanatoare cu mine si sa nu ma balacesc intr-o tipologie sau alta, pentru ca nu-i nicio provocare in a te juca pe tine insuti. Dar mai ales pentru ca TeenMedia este, pentru mine, acel loc special unde imi pot depasi limitele.

Pe Cora o puteți vedea pe scenă Luni, 29 Septembrie, de la ora 19:30, la Sala Horia Lovinescu a Teatrului Nottara, în spectacolul Supermarket Love.

Trei zile de aniversare pentru cinci ani de cursuri de actorie

La final de septembrie are loc aniversarea a CINCI ani de teatru a cursurilor de actorie Teen Media Academy. Sărbătorim așa cum știm cel mai bine – prin trei spectacole pline de umor care să vă aducă aminte de bucuria jocului. Evenimentul central al aniversării este reprezentat de premiera spectacolului SUPERMARKET LOVE.

Dragostea de teatru poate să se aprindă chiar dacă ești medic, avocat, corporatist sau designer. Asta facem noi, cei din cadrul Teen Media, facilităm întâlniri între actorie și oameni care au prea puțin timp ca să facă din asta o meserie. Dedicarea totală, prospețimea, și bucuria pe care le aduc la repetiții construiesc spectacole pe care ai vrea să le revezi, iar și iar. Și dacă nu ne credeți, am creat acest eveniment în care puteți să-i vedeți pe ei, studenții noștri, cum strălucesc pe scenă. Și suntem siguri că dacă nu v-am spune că n-au absolvit o facultate de actorie, v-ați îndrăgosti de fiecare dintre ei crezând că sunt stele ale teatrului. Ei sunt strălucitori și pe scena vieții, și-n culise.

Programul aniversării este următorul:

  • Sâmbătă, 27 Septembrie, ora 15:00 în Imago Pub (Piața Națiunile Unite nr. 3-5):

Just about love - spectacol cursuri de actorie Teen Media

JUST ABOUT LOVE (intrare liberă)

Un spectacol sensibil și romantic care povestește despre sublimul iubirii chiar și în absența ei. Un imn de dragoste nuanțat, cu accente comice și absurde, o călătorie undeva departe ca mărturie a faptului că iubirea există pretutindeni… sau ar trebui să existe.

  • Duminică, 28 Septembrie, ora 19:00 în Imago Pub (Piața Națiunile Unite nr. 3-5):

Auditia - spectacol cursuri de actorie Teen Media

AUDȚIA (intrare liberă)

Un spectacol de teatru contemporan clasic, care abordează o temă actuală: munca în străinătate. Odată scăpați de sub dominția regimului totalitar oamenii privesc plini de iluzie și speranță către străinătate. Orbiți de acest miraj, ajung să cadă în plasa degradării, iar toate situațiile sunt prezentate într-un spirit critic, dar plin de amuzament.

  • Luni, 29 Septembrie, de la ora 19:30, în sala Horia Lovinescu a Teatrului Nottara (Bd. Magheru nr. 20)

Supermarket Love - premiera Teen Media

PREMIERĂ – SUPERMARKET LOVE

Spectacolul vine precum o sărbătoare a dragostei în toate formele și mărimile posibile. Trăind mereu pe repede-înainte oamenii ajung să se îndrăgostească, să se împace sau chiar să se despartă în timpul scurt pe care îl petrec într-un supermarket. Fără a fi un spectacol siropos, SUPERMARKET LOVE este actual, comic, hilar și dulce-amărui, perfect pentru romanticul ascuns în fiecare dintre noi.

Creatorul școlii de actorie TeenMedia, Cristian Bajora (regizor artistic) spune: ”Teen Media însemnați voi, cei care citiți aceste rânduri și cei care ne sunați cu pofta voastră incredibilă de a trăi frumos. Teen Media sunt zecile de spectacole, miile de mâini care au aplaudat, miile de ore petrecute împreună la ateliere. Teen Media înseamnă dorința de frumos, în stare pură, nealterată de nimic. Emoția unei îmbrățișări, teama de eșec, spaima de mediocritate, bucuria depășirii limitelor (…)”.

Nu uitați că vă așteptăm pe voi, iubitorii de teatru și de frumos, în cele trei zile de aniversare – Sâmbătă 27 Septembrie de la ora 15:00 în Piața Națiunile Unite nr. 3-5 la JUST ABOUT LOVE, Duminică 28 Septembrie de la ora 19:00 în Piața Națiunile Unite nr. 3-5 la AUDIȚIA și Luni, 29 Septembrie, de la ora 19:30 la PREMIERA spectacolului SUPERMARKET LOVE. Detalii despre cursurile de actorie găsiți pe www.teenmedia.ro.

TeenMedia Academy: Cursurile de actorie te ajută să faci primii paşi – fie către o carieră de actor, fie către descoperirea sinelui. După cinci ani de experienţă vrem să facem ceva mai mult: cursanţii noștri se vor întâlni cu un număr impresionant de profesionişti din domeniile teatrului şi filmului. În programă veți regăsi ateliere de dicţie-vorbire, pantomimă, improvizaţie, elemente de expresie non-verbală, mijloace de expresie în faţa camerei de filmat, cascadorie, clownerie, studiul textului dramatic și literar, studiul personajului. Vedeta cursului rămâne însă spectacolul de la final, care lasă o amprentă puternică și o amintire de neuitat în memoria participanților

Mulțumim pentru susținere partenerilor – Șapte Seri, Teatral.ro, OrașulM.eu, Ziarul Metropolis, PeLipscani.ro, Metropotam.ro, București FM, CalendarEvenmente.ro, Artwe.ro, Port.ro, IQool.ro, Anyplace.ro, Diseară.ro